Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai (2)

2015/10/09
Lichit în: Jurnal de piatra
9

Se zice că noaptea e sfetnic bun. Well, eu am primit un sfat pe de-a moaca în noaptea aceea, pe care l-am şi pus în practică a doua zi. 💡 Aşa se face că am schimbat planul şi am adăugat şi Branul în itinerar. Din păcate, în cursul zilei, o a doua schimbare de plan ne-a trimis direct acasă. 🙁 Deh, socoteala de-acasă nu se potriveşte întotdeauna cu cea din târg. Important este că ne-am dat silinţa şi am avut iniţiativă bună. Dar, cum zilele nu intraseră în sac (nu încă), am avut destule la îndemână să-mi mai clătesc ochii privind peisajele patriei şi, în mod special, cele nemţene. 😉

Dar dacă plaiurile mioritice arată ca scoase din poveşti, cel puţin alea zămislite de natura mumă, nu cred că aş putea zice acelaşi lucru despre natura umană, cu precădere cea autohtonă. N-aş fi băgat de seamă asta până… în seara nunţii. 😀 Da, am avut parte de o nuntă la pensiunea unde eram cazat. Mă credeţi ori ba, am trecut cu bine momentul, fără absolut niciun disconfort. În schimb a fost o ocazie excelentă de a sta la un „pahar de vorbă” de vorbă, o îngheţată şi ce-o mai fi fost, cu proprietarii pensiunii. Discuţia a fost una foarte interesantă, cu oameni având un fin spirit de observaţie, aşa cum rar ţi-e dat să mai vezi. Well, discuţia avută m-a făcut să privesc într-o anumită parte, către anumite aspecte umane, ori ale societăţii carpato-dunăreano-pontice.

Dacă aş fi venit „acasă” în fiecare an, cu siguranţă n-aş fi sesizat nicio diferenţă. Dar a fost să fie să mă întorc acasă după cinci ani juma’… Da, am simţit… „schimbarea”, ca să nu-i spun „scindarea”. Practic am descoperit două lumi paralele: una care se afunda în mocirlă, în derizoriu, în primitivism animalic, pe de o parte, şi o alta care începea să capete un aspect mai uman, mai civilizat, cu mai mult bun simţ, cu apucături occidentale, cu respect faţă de semeni. Wow! 😯 Dar, din păcate, cu doar câteva flori nu vine primăvara ci doar adie un vânticel…

Şi, pe cât eram eu de încântat de această adiere primăvăratecă, numai ce a venit şi acea zi în care am dat din nou ochii cu „sistemul” şi oamenii din interior. Desigur că-mi păstrasem această interacţiune pentru finalul aventurii mele mioritice. Şi bine am făcut, întrucât după această „etapă” începusem să-mi ţin AMR-ul până la „liberare”.

În concluzie piciorul de plai şi gura de rai îşi merită aprecierea. Sunt (încă) frumoase şi, sper eu, vor rămâne aşa în continuare. Din păcate nu consider (încă) a fi ţara în care să te muţi. E frumoasă, e superbă să o vizitezi, dar nu e ţara în care să şi trăieşti. Aşa că m-am întors „acasă”, măcar pentru încă o bucată de timp.

Baftă la toţi!

3 VoturiVotează!

Tags: , , , ,

9 Responses to Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai (2)

  1. Olimpiu
    2015/10/12 at 12:19

    Fraierica mica, circula o vorba „acolo unde te simti bine acolo ti-e casa”,viata ta poate fi frumoasa si in Africa si nu cum spui tu „Daca ştii să te bucuri de ea şi să apreciezi ce ţi-e dat, viaţa poate fi frumoasă. Contează, însă, în ce ţară alegi să o trăieşti”. Ma bucur ca ti-ai scaldat ochii prin frumoasele peisaje mioritice si ai venit dupa multi ani in tara. Puteai sa mergi eventual in Cuba de banii cheltuiti pe aici, ori nu puteai ca esti sarman, rupt in cur!, pe acele meleaguri canadiene.Sincer imi este foarte mila de tine, in Canada o duci prost, esti vai si amar dar te dai rotund ca traiesti acolo unde este altfel(civilizatie cica). Este pe dracu, te imbeti cu apa rece! Dar tu iti numeri marafetii pe acolo si cand te duci sa-ti iei tigari. Te vreau acolo si sa nu mai vi pe aici, ca tara asta e prea frumoasa si nu e de tine, ramai acolo unde iti este casa!!!!

    • bunicul
      2015/10/21 at 16:14

      Prea multa ura pentru un om care se considera implinit. Dincolo de sarcasm si laudarosene razbate o tristete si o frustrare fara leac.

    • 2015/12/29 at 23:32

      Omule, chiar nu aveai altceva de facut decat sa dai cu bata in balta ? O fi el cum o fi, dar ce treaba ai tu cu el ? Il cunosti ? Nu puteai sa citesti blogul asta fara sa lasi vreun comentariu ? Da, este o sectiune in care poti sa lasi comentarii, dar nu inseamna ca trebuie sa o si folosesti. Ai calatorit tu prin toata lumea, care, din ce am citit se rezuma doar la Europa. Dar te intreb eu. Cu ce bani ? Ai o afacere ? Cati bani ai trebuit tu sa „economisesti” de la taxele neplatite ca sa vezi „lumea” care se rezuma doar la Europa ? O fi traind el cum o fi traind in Canada. 1. Nu e problema ta. 2. Sa traiesti tu sanatos in tara aia de rahat ca am fost si eu in Romania in vara asta si nu-mi doresc sa ma intorc acolo foarte curand. Bani irositi. Mai bine ma duceam in concediu in Caraibe. Asa ca mult succes cu traitul tau in tara aia de lumea a treia din Uniunea Europeana.

    • 2015/12/30 at 23:22

      Sergiu, nu merită să-ţi iroseşti timpul. Am aprobat comentariile sale în mod intenţionat tocmai ca exemplu de ce fel de oameni există (încă) pe plaiurile cele mioritice. Da, vorba sa: „ţara asta e prea frumoasă şi nu e de mine”, ori de alţii ca noi. Ce pot adăuga e doar atât: păcat că e populată…

  2. Alice
    2015/10/13 at 08:31

    Multumim frumos pentru impresii si poze. Nadajduiesc ca voi vedea si eu candva acea imagine cu Mount Baker! Nu esti singurul care a venit in vizita in toamna aceasta. O romanca-canadianca draga mie ne-a vizitat dupa un an si m-am bucurat ca ei ii raman bani de la un salariu la altul. Economiseste, nu ca noi cei de aici care dupa muuulti ani de munca dramuim banutii de la un salariu la altul. Pentru anumite mesaje: ignore! Numai bine iti doresc!

  3. Olimpiu
    2015/10/13 at 13:30

    Draga Alice. Tare mult as vrea sa ajungi in Canada. Este o tara in care se poate trai bine dar si prost ori foarte prost prin comparatie cu bastinasii, nu cu cei din tara ta. De ce spun asta? deoarece aproape ca am vazut toata lumea, eu spre deosebire de domnul, merg, plec in fiecare an unde doresc eu, Grecia, Italia, Spania, Franta, Anglia si pe ce continente doresc. De ce? ca asta imi place si inca pot!. La anul de pilda, plec in Provins-Franta si ajung la Cannes, Nisa, Lyon, Sanremo si pe la 4.800 altitudine in Mont Blanc. Asta dupa ce cu multi ani am ajuns si la Paris si valea Loarei. Si nu ti-o spun ca sa te oftici, tu care iti dramuiesti banii. Poate candva vei avea suficienti bani ca sa poti vedea lumea. Domnul din Canada nu-si permite si nici nu va putea in viata lui sa ajunga macar 1% pe unde am ajuns eu, ori pe unde vei ajunge tu ceva mai incolo.Sunt sigur de asta. Eu am vazut toate orasele importante ale lumii si tu vei ajunge sa le vezi, doar trebuie sa ai rabdare, el insa nu va putea. Si-ti spun si de ce?.El in Vancouver-Canada se afla la un nivel foarte jos de trai, e emigrant si asa va fi vazut toata viata, cu un salariu care i se da!, nu pe care poate il merita. Si ca sa inchid, anul asta am revazut Toscana , Roma, Siena, Florenta, Como si multe alte orase din Italia si sincer, nu m-am saturat inca de aceasta tara. Iti doresc sa ajungi la Cortina dan Peso daca vrei muntii din strainatate. Bineinteles daca ai vazut muntii de la noi altfel, lasa totul balta si uita de Mount Baker. La rescriere. Iti doresc mult succes si sa uiti de dramuirea banilor de la o luna la alta.

  4. 2015/10/13 at 19:28

    Alice, sper să ţi se împlinească visul şi să-l vezi cu ochii tăi. 😉
    Cele bune şi ţie!

  5. Olimpiu
    2015/10/14 at 09:25

    Ce sa spuna si Gilbert. Stie ca am dreptate si ca spun lucrurilor pe nume. El stie ca in Canada viata lui nu este roz, munceste mult pentru un statut mic. Este un neferici si din pacate, eu cred ca asa va si ramane toata viata lui. Nu a vizitat nicio tara straina, din orasului lui nu a iesit deloc,sta intr-o tara in care te plictisesti de mori si visează frumos pentru a crede ca duce o viata buna prin comparatie cu noi romanii. Eu îi doresc succes! si sa-si schimbe de graba viata plictisitoare pe care o duce si sa faca ceva in privinta asta. Apropo Gilbert. tot in apartamentul ala cartonat traiesti? ori lai schimbat cu altul….
    Sunt sigur ca sti cat e de greu sa-ti achizitionezi in Vancouver o casa, sumele astronomice la care se vand prin comparatie cu salariile majoritătii locuitorilor. Si cand reusesti sa o faci te inhami pe viata, ba mai lasi si mostenire. Ai ales cred eu sa traiesti in orasul cel mai dificil din toate punctele de vedere al Canadei. Este frumusel, dar mult prea scump din toate punctele de vedere pentru tine. Iti doresc sa iesi din saracia canadiana si sa-ti fie mai bine. Te salut!.Poate nu esti las si dai si tu un raspuns.

  6. 2015/10/16 at 02:10

    Olimpiu, nu ştiu ce părere au alţii (sunt convins că tu ştii), dar zău că mă uimeşti cu priceperea ta. Păi, dacă eşti un aşa bun clarvăzător şi crezi atât de mult că părerile tale sunt infailibile, de ce nu încerci să joci la loto? Hai că nu cred eu că te păstrezi pentru viaţa politică. 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *