Bolovanul mioritic ia atitudine

2014/05/10
Lichit în: IT & Web
3

Menţionam în povestea găinii că la mine la servici se pregătea unui eveniment major, planificat de luni de zile şi care urma să se petreacă în această perioadă, eu fiind direct implicat. Povestea pe scurt: în 2012 americanii de la Sterling Infosystems îi cumpără în mod strategic pe canadezi de la Backcheck. Cele două companii au continuat să fie prezente pe piaţă fiecare sub propriul său brand, până când americanii au decis că a venit momentul ca cele două să se transforme într-una singură, complet nouă. Prin contopirea „sferelor de influenţă” ale celor două (anterior Sterling acoperea zona SUA, Asia şi Extremul Orient iar Backcheck acoperea Canada şi Europa), noua companie se poziţiona în domeniul său ca unul dintre cei mai importanţi jucători pe piaţa globală. Domeniul de activitate: verificarea integrităţii aspiranţilor la un job. Background checking, ori background screening i se zice în popor.

Pasul presupunea tot ceea ce e necesar de făcut atunci când se naşte o nouă companie: de la alegerea denumirii şi crearea identităţii şi până la dezvoltarea unui nou website. În toată povestea erau implicaţi departamentul nostru de marketing din Surrey (pe partea de imagine/branding), head office-ul din New York (pe partea decizională) şi departamentul din Mumbai (pe partea de IT/development).

Aşadar noi ăştia din Surrey eram într-o „fierbere” continuă. Toţi colegii mei erau într-o continuă agitaţie: se făceau propuneri de logo, machete pentru foi cu antet, flayere, cărţi de vizită, urmau apoi şedinţele şi conferinţele, se făcea inventarul panourilor şi firmelor, se luau dimensiuni, se făceau poze, se… ehe, da’ câte nu se făceau. Ca un adevărat membru cu drepturi depline, trebuia să particip şi eu la şedinţele cele cu caracter general ori cele legate de noul website. Prezenţa mea de cele mai multe ori era strict decorativă. În restul cazurilor era pur formală. 😎

Să nu înţelegeţi greşit neimplicarea mea, dar în 99% din situaţii se purtau discuţii pe marginea unor altor discuţii anterioare şi la care eu nu fusesem invitat. Deci, cum s-ar zice, eram total în afara subiectului. Apoi să ne amintim faptul că sunt angajat de doar cinci luni, cu contract, care contract este pe perioadă fixă şi care expiră acuşi. Aşadar, ignorat fiind, „activitatea” mea la şedinţe se rezuma doar la simpla prezenţă. Ocazional mai clătinam din cap ori mormăiam ceva în barbă atunci când eram întrebaţi dacă sunt neclarităţi, drept semn că eram atent la discuţie. Cât priveşte singurul subiect la care chiar aş fi vrut să mă implic activ, respectiv proiectarea noului website, toate lucrurile erau tranşate deja: layout, UI & UX, arhitectura informaţiei etc. Site-ul fusese încredinţat spre proiectare unei firme specializate, mai vechi colaborator al nostru. În plus nu uitaţi că avem o întreagă echipă de developeri în Mumbai (cu specialişti QA cu tot) şi care să vegheze atenţi la realizarea site-ului, în timp ce eu sunt ultimul developer rămas în Surrey. Dar asta nu mă scutea de a fi prezent la discuţii. :mrgreen:

Ei bine, iată că ziua cea mare s-a petrecut săptămâna trecută şi toată lumea a răsuflat uşurată că acest prim pas s-a terminat cu bine. Au urmat apoi două zile de linişte, timp în care cu toţii ne-am felicitat noi între noi, după care s-a aşternut weekendul. Şi-a venit ziua de luni… 😀

Luni când am ajuns la servici mi-am verificat corespondenţa. Aveam vreo cinci emailuri primite, absolut normal ca număr, dintre care la trei le zicea „Feedback”. 😛
L-am deschis pe primul din ele. Era lung cât o zi de post, adică o întreagă „discuţie”. Abia pe undeva pe la sfârşitul ei fusesem şi eu băgat în seamă şi adăugat la CC (cam exact ca şi la şedinţele de care pomeneam), că de-aia şi aveam numai ultimele trei mesaje. 😉

Tărăşenia era simplă, dar „aprinsă” rău: se descoperise că site-ul prezenta ceva incompatibilităţi cu unele browsere. Nu unul ori două. Lista acestora număra vreo şapte. Doar întrebarea era una: cine-i responsabil? Firma de-a proiectat, ăia de-au realizat, ori cei de-au aprobat? Bine, mai era o întrebare dar care nu se punea la socoteală: eu ce dracu’ caut eu în treaba asta? Citind ultimul mesaj am realizat că discuţia nu se încheiase ci luase o pauză datorită diferenţei de fus orar dintre Vancouver, New York şi Mumbai.
Şi, exact ca şi la şedinţe, am mormăit şi eu ceva aprobator în barbă, semn că sunt atent la discuţie: „Yes Huston, we have a problem.”

A doua zi dimineaţă , urmărind iarăşi firul lui CC şi FW realizai că mormăiala mea ajunsese în „sferele înalte”. Care „sfere” cereau să fie rezolvate urgent problemele. Nu mie, că eu eram prea mic şi ignorat, ci celor de la development. Şi-apoi iar a urmat o serie de mesaje, de data asta numai între development şi marketing, dar fără nicio urmare practică. Între timp mi-am zis să mă uit şi eu să văd care-i „buba”. Problema era evidentă (în browser) şi lesne de rezolvat. Şi văzând eu că discuţiile se continuă dar nu se mişcă nimic concret, n-am mai rezistat şi mi-a sărit muştarul. Şi sărind peste „please…” ori „may I…” am trântit o captură şi un „do it… this will solve the problem”, de s-a lăsat o linişte totală până la sfârşitul programului. 😆

Soluţia problemei

Soluţia problemei

A doua zi iar am găsit inboxu’ plin. De data asta erau mesaje de felicitare: problema cea mare era rezolvată şi iarăşi se felicitau ei între ei, şi ei pe mine. Iar eu am răsuflat adânc, mulţumit că iar s-a făcut linişte şi pace. Măcar pentru puţin. Că mai apoi m-au rugat să-i ajut să le rezolve şi pe celelalte… Deh, m-a mâncat în cur ca pe maimuţă… Nu mai bine stăteam eu cuminte-n banca mea? 😉

Baftă la toţi!

9 VoturiVotează!

Tags: , ,

3 Responses to Bolovanul mioritic ia atitudine

  1. 2014/05/11 at 00:56

    Apoi stii cum e, dai tot in calul care trage … Da’ macar daca s-ar simti sa-ti dea si tie un jobulet in domeniu, daca tot au constatat ca te pricepi mai bine decat toti specialistii lor !

  2. Lilian
    2014/05/11 at 16:12

    Felicitari pentru reusita interventie si… la mai mare!

  3. 2014/05/11 at 17:43

    @Tzipi – Bietul cal, măcar de i-ar da ceva ovăz mai mult, să mai prindă putere… 😀 În rest rămânem cu constatarea.

    @Lilian – Danke!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *