Gata cu antrenamentul

2013/11/23
2

Gata cu antrenamentul. Joi a fost ultima zi din cele cinci câte mi s-au acordat. A fost ca un fel de maraton haotic. În sensul că nu exista nicio fişă a postului, aşa că nu se ştia cu precizie care sunt îndatoririle de servici, ce trebuie să ştiu ori ce trebuie să fac.

„Profesori” i-am avut pe ceilalţi, ăia mai vechi ca mine. Fiecare cu povestea lui, fiecare încercând să mă înveţe ce şi cum (face el). Aşa că nici o lecţie predată de vreunul nu semăna cu cea predată de altul. Erau atât de multe detalii mărunte, nescrise nicăieri, că foarte curând am simţit că mi se face capul calendar. Ah, şi să nu uit: fiecare dintre ei ştie doar ce trebuie făcut strict pe tura lui. Pentru că nu se schimbă turele. Adică cine e în schimbul de noapte de la 11pm la 7am, apăi de la 11pm la 7am face… până iese la pensie.

După primele două zile am primit o listă, un fel de chestionar cu lucrurile pe care trebuie să le ştiu. Unele erau simple (de exemplu care e poarta 1 şi care e poarta 2, ori cum se ridică şi se coboară bariera), dar altele se înlănţuiau între ele ca într-un proces industrial complex ce trebuia derulat într-un interval de timp specific. Iar unele lucruri se bazau strict pe experienţă. De exemplu la ce oră ar trebui să începi completarea listei cu seriile vagoanelor garate pentru încărcare, încât la ora 5:30am şeful de operaţiuni să o aibă pe biroul său. Şi să vezi chestie: păi în ziua când mi s-a „predat” lecţia asta s-a nimerit că la 5:30 taman începeau manevrele vagoanelor. Unele veneau la încărcare, altele plecau. Şi sunt nu mai puţin de 10 linii pentru încărcare, după cum unele dintre vagoanele proaspăt aduse sunt deja pline cu maşini. Iar tu trebuie să ştii precis care, cum şi unde sunt garate. Piece of cake… 😉

În ultima zi am dat test, un fel de examen practic şi teoretic. Pe bune! Ceilalţi colegi, ăia mai „bătrâni”, mi-au zis că e pentru prima dată când se întâmplă aşa ceva. Nimeni n-a mai dat test până acum, cel puţin nu în ultimii 15 ani. Patru’ş’cinci de minute pe ceas. Da’ l-am trecut. Noroc că nu m-a întrebat de chestiile alea mărunte (da’ importante), că o dădeam în bară.

Cea mai tare mi s-a părut a fi chestia cu cheile. Deci ai un mănunchi de chei, vreo treizeci la număr şi toate identice (mai ales noaptea), şi tu ai juma’ de oră la dispoziţie să deschizi porţile şi uşile. Şi, pentru asta, din tot mănunchiul ăla ai nevoie doar de trei chei. Nu, cheile nu sunt toate pe un singur inel, ci pe trei. Până acum am reţinut doar regula de identificare a cheii pentru porţi: ţii mănunchiul atârnat şi, de pe inelul care atârnă cel mai jos, alegi a doua cheie, imediat următoare după aia argintie. E una puţin mai mică decât celelalte. 😉

Pentru celelalte două chei regulile sunt ceva de genul „ţii mănunchiul cu faţa la tine şi numeri de la dreapta la stânga…”. Aici m-am pierdut, pentru că indiferent cum suceşti mănunchiul, pentru mine snopul ăla arată la fel. 😆 Iar despre ultima cheie ştiu doar că are zimţii de la vârf mai mari decât cheile imediat adiacente. 😯 Da, sigur deosebeşti zimţii ăia pe întuneric. Dar nu-mi fac griji în privinţa asta. Voi exersa în noaptea asta, că sunt de servici. Graveyard îi zice la tura de noapte. Mişto. E prima dată când sunt lăsat singur. Dar nu-i nimic. Peste vreo două săptămâni oricum intenţionez să-mi dau demisia, întrucât vreau să mă mut în curte.

Baftă la toţi!

4 VoturiVotează!

Tags: , ,

2 Responses to Gata cu antrenamentul

  1. Claudiu
    2013/12/03 at 11:51

    Salut, Gilbert 🙂 Cum merge treaba la poalele muntilor?
    La capitolul zapada cum stati? 😀

  2. 2013/12/03 at 19:34

    Da, aici la poalele munţilor treaba merge ca pe roate, împinsă de la spate. Dar nu la deal. 😉

    La capitolul zăpadă şi frig stăm mai bine. N-a plouat de vreo săptămână şi sunt contrariat de acest fapt neobişnuit. Sunt -2 grade afară şi pe zilele următoare se anunţă cer senin şi soare. Adică soare cu (mulţi) dinţi, cum se zice. 😆 Brrrrr!!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *