Mda… Va fi groasă tare! Tocmai am primit pe email un Weather Alert…
Înştiinţarea vine direct de la şcoală şi zice aşa:
If you have been listening to the radio or television over the last couple of days, you will know that the weather forecast for the beginning of next week is calling for snow.
This is a reminder to please NOT call the school but listen to the radio or television stations listed on the School Board web site or on the attached notice.
Your cooperation is appreciated.
Acum hai să vă povestesc eu cum e cu prognoza asta meteo pe-aici, prin Vancouver…
Weather closure of schools
În fiecare dimineaţă, conştiincios cum sunt, dau drumul la calculator. Am doar câteva lucruri de făcut, şi care nu durează mult: să verific dacă am primit e-mailuri urgente, să aprob eventualele anunţuri de mică publicitate şi să verific prognoza meteo pentru ziua ce abia începe.
Dat fiind faptul că marele Vancouver s-a nimerit să fie tocmai în locul de întâlnire dintre oceanul Pacific şi munţi, a prognoza vremea locală (fie chiar şi pe următoarele 12 ore) e o mare provocare pentru meteorologi.
Mi s-a întâmplat – nu o dată – să iau Å£eapă cu prognozele “specialiÅŸtilor”…
De exemplu, la prognoză dădeau 50% ÅŸanse de ploaie. Eu, conÅŸtiincios, mă apuc dimineaÅ£a de încalÅ£ juniorul, pentru ÅŸcoală, cu ciubote ÅŸi haine impermeabile. Deh, să nu se ude, bietul de el… 
Seara, pe la ora 6, “recuperez” juniorul de la daycare ud tot. De transpiraÅ£ie, săracul…
Altă dată, “specialiÅŸtii” anunţă că sunt 10% ÅŸanse de precipitaÅ£ii, dar ÅŸi alea slabe. Eu, conÅŸtiincios, duc juniorul la ÅŸcoală echipat cu pantofi sport (runners, cum le zice el) ÅŸi cu hanorac. Seara îl “recuperez” uscat doar pe jumătate (că mai mult de-atât n-au apucat să se usuce hainele pe el) ÅŸi cu runner-ii mustind de apă. 
Iată că acum suntem anunÅ£aÅ£i că vine “iarna”. ÃŽhî! Åži că e posibil să se închidă ÅŸcolile. ÃŽncă nu se ÅŸtie nimic, stăm toÅ£i cu ochii pe prognozele alea meteo, ÅŸi suntem îndrumaÅ£i să ascultăm reclamele de la radio.
OK. Ce se întâmplă dacă se închid ÅŸcolile? Păi, e naÅŸpa…
Copiii sub 12 ani nu pot fi lăsaÅ£i acasă nesupravegheaÅ£i. It’s by the law! De fapt, nu pot fi lăsaÅ£i nesupravegheaÅ£i nicidecum…
Bun, ÅŸi-atunci?… Că tu trebuie să te duci la servici, în puii mei. 
Ce faci? Suni la servici ÅŸi-i spui patronului că nu poÅ£i lucra azi, că tre’ să stai cu copilul? Iar el o să-Å£i replice că nu-i bai: găseÅŸte el, în locul tău, pe unul care n-are astfel de probleme (adică n-are copii).
Alternative:
- Sună un prieten!… Păi, să am pardon: orice newcommer în Cadana are atâţia prieteni, de nu ÅŸtie pe care să-l aleagă pentru o asemenea sarcină uÅŸoară.
Ba, în plus, e clar că ăla trebuie să fie unul de încredere ÅŸi, mai mult decât atât, nu trebuie să aibă (la rândul său) servici… - Sună la servici ÅŸi dă-te bolnav. Este, din câte cunosc, singura scuză la care nimeni nu are nimic de comentat. Orice altă scuză (inclusiv adevărul gol-goluÅ£) reprezintă o bulină roÅŸie la “dosar” (chestia aia cu recomandările) ÅŸi un pas înainte către “unemployed”.
OK. Să presupunem că rămâi acasă cu copilul ÅŸi… faci socotelile: o zi de muncă pierdută înseamnă atâţia $ gaură la bugetul familiei. Åži dacă acesta abia se Å£ine de un fir de aţă, păi se face de ajunge să se Å£ină doar de-un fir de păr…
Pe de altă parte, însă, nu poÅ£i să nu te gândeÅŸti că tu de fapt ai plătit la daycare/after school pentru toate zilele lunii. E ca povestea de “acasă”, cea cu abonamentul la Radio-TV: te uiÅ£i ori nu te uiÅ£i, de plătit plăteÅŸti… 
Păi, dacă aÅŸa stau lucrurile, nu-mi rămâne decât să mă uit pe geam ÅŸi să mă rog să nu ningă. Adică nu aÅŸa de tare, încât… Dar oare ce mă fac dacă ninge zile-n ÅŸir, de-or să se închidă ÅŸcolile până trece “Ice Age”?…
Hai noroc la toţi!
Update, 14 ianuarie 2012, ora 12:13.
A venit zăpada!!!
După o noapte de ninsoare (începută pe la ora 23), ceea ce vedeţi în poză este tot ce s-a adunat pe străzile (mai lăturalnice) din târgul nostru.
Pe arterele principale zăpada se dusese de mult… Au rămas doar bălÅ£ile.
La ora la care scriu aceste rânduri cerul este aproape senin (câţiva nori albi şi pufoşi se plimbă pe sus), soarele străluceşte pe cer râzând parcă la/de noi, iar juniorul este sus, pe Mt. Grouse, cu schiurile în picioare. Atent supravegheat, desigur
Voi vedea eu ce va fi la noapte, întrucât alerta asta de calamitate naturală n-a trecut încă. Dar măcar a început frumos…
Daca ninge asa de tare sa se inchida scoala juniorului, atunci nu poti nici tu sa iesi din parcare si ai scuza sa nu mergi la servici! Nu e chiar asa de neagra… La multe joburi, ninsoarea e singura ocazie sa stai acasa si sa primesti leafa!
Hehe,au si ei dreptate intr-un fel. Uite, vezi, noi astia de am crescut cu cheia atarnata la gat, in ce hal am ajuns? Immigrants!
Bafta la meteo
Doua chestiuni.
E chiar o problema sa lasi un copil de 10 – 12 ani singur in casa pentru citeva ore sau o jumatate de zi ? Un copil care stie destul de multe, de la care sa mai invatam si noi si care sa nu plece de-acasa de capul lui ? Banuiesc ca toata lumea mai face dintr-astea, mai lasa copiii singuri pentru perioade scurte de timp. Important e ca acestia sa nu faca tocmai atunci vreo trasnaie, sa dea foc la casa…
Si “B” (ca la talkshowri) – Sint cei de la daycare/afterschool chiar asa de … imi vine sa zic bulangii dar nu stiu cum se scrie…
PS. Ne uitam aseara la tv, la noua revolutie in direct, si ne intrebam daca mai are rost sa plecam din tara … Weekend vesel !
Inima Buna !
Copiii nostri au venit de 8 si respectiv 9 ani aici. Cel mare a facut 10 ani pana sa inceapa scoala. De dimineata ii arunca sotul cu masina la scoala. La intoarcere, m-am dus eu de vreo 3-4 ori sa ii aduc de la scoala (care era in cartier, nu traversau nici o strada foarte circulata, dar traversau vreo 4 strazi de cartier), dupa care, intr-o zi, in drum spre casa le-am zis: “E caraghios sa vin dupa voi atata lucru… Voi obisnuiati sa veniti singuri de la scoala in Sibiu, si treceati intersectii serioase la Piata Cibin, se luau haitele de caini dupa voi la coltul strazii… Cred ca nu-i nici o problema sa veniti acasa singuri!” Si asa am facut. Nu a zis nimeni, niciodata, nimic! Ah, copiii mi-au zis la un moment dat ca mamele prietenilor lor vin dupa ei. Le-am zis ca sunt casnice si au si ele nevoie de o iesire pe zi. Eu care mergeam la scoala cat erau ei plecati aveam destula plimbare pana la 3.
In concluzie, depinde de copil. Daca tu ca parinte poti conta ca in cele 15 minute cat nu e supravegheat nu ii vin idei sa se puna in pericol, chestia cu 12 ani nu e batuta in cuie. E mai serioasa treaba cu “sa fie responsabil”, decat “sa aiba exact 12 ani” pana sa il lasi singur.
Tot pe la inceputuri, cand erau de 8 si 10 ani, ii lasam acasa cand noi mergeam la cumparaturi sau la repetitii la cor. Nu am platit nici o ora daycare sau babysitter… Vecinii si proprietarii casei in care stateam, desi stiau, nu s-au bagat niciodata in treaba noastra.
And, BTW, se aud voci care incep sa sustina ideea de “free range children.” Prin asta imi imaginez copii care sa zburde liberi si fara sa fie sub observatie in fiecare minut.
Multumesc Elena.
Cam asa auzisem si eu ca stau lucrurile. And,BTW,mai avem doar citeva zile si vom vedea cu ochii nostri. Fetele noastre vor implini in vara 10 si 4 ani si sint sigur ca nu ne vor crea probleme.
Cu simpatie
Veniti in Vancouver? Sa sositi sanatosi si sa va traiasca fetele!
Da, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, vom ateriza la finele lunii februarie.
Multumim pentru gindurile bune.
Sanatate Multa si voua !
Prietena noastra a trebuit sa-si gaseasca ” bona” pentru exact 15 minute in fiecare zi. Asta era timpul in care cobora copilul din autobuzul scolii, in fata blocului, si pana ajungea si mama de la serviciu : 15 minute, in care nu putea risca sa il lase singur in casa ( copil de 11 ani ).
La gradinita, scoli, au psihologi, educatori instruiti sa-i traga de limba despre cum sunt tratati acasa : daca copilul se scapa sa spuna ca e lasat singur in casa, esti mancat . Plus ca nu stii niciodata care vecin vede si se simte responsabil sa anunte autoritatile, ca lasi copilul nesupravegheat …
@Elena: treaba cu scuza de a nu merge la servici e valabilă doar pentru cei care lucrează full time. Cel care e pe contract este plătit strict pe orele efectiv prestate (n-am luat în calcul contractele per lucrare/proiect).
@Claudiu: mare dreptate ai!
Dar să ÅŸtii că există ÅŸi o parte bună: noi, emigranÅ£ii ăştia crescuÅ£i cu cheia la gât, ÅŸtim să ne descurcăm mai bine… 
@Bogdan: la 10 ani copii noÅŸtri (ai emigranÅ£ilor, în general) ÅŸtiu să facă o grămadă de lucruri. Åžtiu să se descurce singuri ÅŸi pot să rămână nesupravegheaÅ£i timp de câteva ore. Ai “lor”, NU.
Legea asta pare să aibă mai degrabă un caracter de “uniformizare”: uite că ÅŸi ai “voÅŸtri” e ca ai “noÅŸtri”…
Şi DA, poate fi o problemă să laşi un copil de 10 – 12 ani singur în casă pentru câteva ore sau o jumatate de zi: dacă află şi alţii şi te dau în gât?
“B” – nu le pasă: It’s not my problem…
@Tzipi: DA, ÅŸi juniorul nostru e tras de limbă la ÅŸcoală. Åži DA, este educat să raporteze “pe cei ce nu respectă regulamentul”. Sună cunoscut?
Din fericire, vecinii noştri sunt şi ei emigranţi.
Dar tot e bine să fii prevăzător. Inclusiv cu prietenii…
@ Gil and Tzipi: What are you talking about? Povestiti aici de parca chiar ati stii cum e… (Ma refer mai ales la Tzipi, care nu are copiii, dupa cate stiu.) Am avut si noi copii la scoala (si mai avem inca) dar nu am avut niciodata cea mai vaga impresie ca s-ar intampla asa ceva. Mai mult decat atat, nu uitati ca eu lucrez la pregatirea invatatorilor si nu i-am invatat sa ii traga de limba pe copii mai mult decat daca joaca jocuri logice cu parintii sau alti adulti acasa… Imi imaginez totusi ca, daca copilul are tulburari de comportament, adaptare, sau deranjeaza cumva clasa sau pe alti copii, atunci e cumva tras de limba sa alfe de unde i se trage… Nu pot sa nu recunosc ca nu am auzit povesti la alti parinti cum ca nu-si pot ei educa copiii cum trebuie in Canada pentru ca copilul cica a auzit la scoala ca are drepturi si ca suna 911… Daca s-a ajuns acolo, dupa parerea mea, inseamna ca nu prea suna bine ce se intampla in casa… si nu ce aud la scoala.
elena, las-o moarta cu argumentul ” n-ai copii, nu stii cum e” ! Nu e secret de stat cum e viata cu copiii. Iar eu nu traiesc pe luna, ca sa fiu rupta de realitate.
Am prieteni care au copiii, nu am inventat ce am scris pe aici. Daca risti sa-l lasi nesupravegheat, o faci pe riscul tau : oricand, un vecin care s-a prins, te poate raporta autoritatilor. Din spirit cetatenesc, ca asa a foste ducat, sa respecte regulile fara cracnire si sa-i toarne pe toti cei care indraznesc sa faca altfel. Si te va piri, convins fiind ca face un bine.
Nu stiu ce i-ai invatat tu pe invatatori, insa realitatea din scolile canadiene e aia de care vorbeam eu si Gilbert. Asta se intampla, astea sunt indatoririle invatatorilor.
Ma uimeste cum tu pari atat de rupta de realitate ( ori doar nu iti convine sa recunosti niste treburi ).
As I said, daca copilul e perceput de vecin ca ar avea probleme si le e frica sa nu dea foc la bloc, sau cine stie ce alta minune sa ii treaca prin minte, atunci vecinul e chiar dator sa anunte pe cineva… Dar daca aud copilul repetand la pian pana vin parintii acasa, sigur o sa-i felicite pe parinti pentru buna crestere.
) dar la Tzipi banuim ca e vorba de denigrare cu orice pret si prin orice mijloace. Ah, li se zice “dovezi” in limbajul ei…
Realitatea aia de care vorbesti tu si, poate si Gilbert, e doar perceptia voastra. Nu stiu care ii e intentia lui Gilbert sa lase asa o impresie (alta intentie decat cea de a avea cititori si ceva dezbatere pe site
Like!
like