Miroase a Crăciun Fericit

ÃŽncă de la finele lunii trecute, în târgul nostru a început să bată un vânticel cu iz de sărbătoare. Da, mirosea puternic a Christmas… AÅŸa se face că, în scurt timp, întregul oraÅŸ s-a umplut de frenezia sărbătorilor de iarnă.

Casă împodobită

Oamenii au început repede să-şi aprindă luminiţele pe la geamuri, prin balcoane ori prin curţile caselor. Unii, mai năstruşnici şi inventivi, au pus ghirlande luminoase chiar şi pe maşini. Alţii, mai circumspecţi probabil, şi-au montat doar coarne de ren pe capote.
Reclamele la tv îl prezintă de zor pe Santa ÅŸi care, la rândul său, prezintă diferite produse, servicii ÅŸi soluÅ£ii (de spălat, de cutăţat etc.) numai bune de cumpărat acum, de sărbători. Iar dacă pe Santa l-am văzut deja, ei bine CrăciuniÅ£e nu prea am văzut – de fapt n-am văzut niciuna la tv ori prin alte părÅ£i.

AmeÅ£iÅ£i ÅŸi noi de parfumul acesta de sărbătoare (dar ÅŸi împinÅŸi de la spate de invitaÅ£ia lansată de alÅ£ii), am scos nasul din bârlog ÅŸi am purces către downtown aÅŸa… ca să căscăm ÅŸi noi gura ÅŸi tragem pe nas savoarea Crăciunului…

Vancouver Chistmas Market

Lumea din jur

Prima oprire am făcut-o pe West Georgia St. colÅ£ cu Hamilton St., la Vancouver Christmas Market. Taxa de intrare: $4. ÃŽnăuntru erau fel de fel de căsuÅ£e de lemn, pline cu marfă de sezon: de la seturi de pahare, de oale ÅŸi ulcele, până la decoraÅ£iuni de brad. De la ceaiuri, săpunuri organice ($36 setul de 6 buc.) ori juvaeruri de aur ÅŸi platină, până la sortimente felurite de ciocolată (exclusiv “nemÅ£ească”, de parcă ElveÅ£ia ar fi renumită numai pentru bănci) ÅŸi cârnaÅ£i (exclusiv “nemÅ£eÅŸti” ori “polonezi”). De fapt, cam toate produsele scoase la vânzare pe tejghele erau cu puternic “iz european”.

Scena de entertainment

Oale ÅŸi ulcele

Ornamente pentru pom

Ca ÅŸi pe la “noi”, nu putea să lipsească “colÅ£ul berarului”, unde se putea servi o “bere nemÅ£ească autentică”, pe bază de cupon ÅŸi ID. ÃŽn mijloc, pe o mică scenă amenajată într-un foiÅŸor, trei tinere cântau de zor muzică cu iz country ori irlandeză, în încercarea de a încălzi atmosfera. Recunosc, tipele cântau deosebit de frumos. Numai că, între timp, pe mine cam începuse să mă ia frigul. Brrrrr!!!…

ÃŽn carusel

Decorarea turtei

Distracţia noastră, dar mai ales a copiilor, a fost să ne dăm în carusel. Iar după carusel a urmat împodobitul unei turte dulci, pe care copii au mâncat-o cu plăcere.
La final am mai dat o tură a târgului de Crăciun (să vedem ce se mai vinde la Canada, că la Romania ştiam) şi am plecat mai departe, către ţinta noastră finală.

Georgia St., seara

West Georgia St.

Am pornit la pas pe West Georgia St., amestecându-ne cu lumea pestriţă de pe stradă: vânzători ambulanÅ£i, tineri fiÅ£oÅŸi (are ÅŸi Canada pe ai săi), tineri studioÅŸi ori în căutare de distracÅ£ie, părinÅ£i grăbiÅ£i cu odrasle de mână, biznizmeni, cerÅŸetori, turiÅŸti/peizani gură-cască ÅŸi toate cele. Nu prea cunoÅŸteam noi drumul, dar important era că ÅŸtiam unde vrem să ajungem: la patinoar. Interesant era faptul că eu nu cunoÅŸteam niciun patinoar în zona aceea…

Ulterior aveam să constat că patinoarul căutat de noi era amenajat într-o “groapă”, sub nivelul străzii, undeva în careul delimitate de Robson St., Howe St. ÅŸi Smithe St. Adică la Robson Square, fost patinoar olimpic în timpul jocurilor din 2010. Probabil că de aceea nici nu-l remarcasem până atunci.

Robson Square

Când am ajuns noi, tocmai era pauză pentru re-nivelarea oglinzii de gheaţă. Tariful la închiriere era de $4 perechea de patine, pentru două ore. Căştile se închiriau doar pentru copii, că pentru ei era obligatorie casca de protecÅ£ie. Dacă veneai de-acasă cu echipamentul necesar, nu plăteai nimic. Dar cum noi venisem cu mâinile în buzunar, am cotizat…

La patinaj

Primii paÅŸi

Ne-am luat patinele potrivite (mărimea lor era conformă cu încălţămintea dată “la schimb”) ÅŸi… am purces pe gheaţă, la patinat. Era prima dată când ai mei se încumetau la patinat. OK, poate pentru junior n-au fost chiar primii paÅŸi pe gheaţă, cu patinele în picioare, dar pentru Cristina sigur au fost primii…

Timpul a zburat repede. Eu, pe margine, făceam de-acum treiÅŸpe-paiÅŸpe de frig…
După câteva izbaiuri cu fundul de gheaţă, juniorul s-a dat bătut într-un final ÅŸi a părăsit “arena”. La rândul său, Cristina, după câteva izbaiuri cu fundul de gheaţă, a căpătat suficientă experienţă ÅŸi încredere pentru a trece la exersarea piruietelor.

Cam pe când noi, ăştia din grupa de zăbăuci români, ne pregăteam de plecare, juniorul a hotărât să mai “încerce” încă o dată. AÅŸa că m-am dus cu el înapoi, să-i închiriez iar echipament. ÃŽnsă tipii de acolo s-au sesizat de situaÅ£ie ÅŸi, foarte amabili, ne-au dat cele necesare fără să mai plătim din nou (deÅŸi eu pusesem banii pe tejghea, la vedere).

Cristina cea curajoasă

Ei bine, acum na’ belea pe capul nostru: gaÅŸca era gata de plecare ÅŸi juniorul nu se mai dădea scos de pe gheaţă… Că prinsese el care-i treaba cu echilibrul pe gheaţă ÅŸi acum făcuse progrese ÅŸi îi cam plăcea. Adică era în culmea fericirii.
Abia după ce am promis că vom reveni colo cât de curând posibil s-a înduplecat să iasă din arenă. Ba, mai mult decât atât, am promis ÅŸi eu că data viitoare voi fi prezent pe gheaţă, cu patinele în picioare. Vorba Cristinei: am bătut atâta drum până în Canada ÅŸi chiar să nu învăţăm să patinăm ÅŸi să schiem?… RuÅŸine, Patriciu!…

ÃŽntr-un final, am pornit. Pe drum către locul unde lăsasem maÅŸinile am conÅŸtientizat că la unii dintre copii li s-a făcut foame. Deh, după atâta efort era ÅŸi normal. AÅŸa că am oprit în faÅ£a unui vânzător ambulant de “hoÅ£i dogi”, pe W. Georgia St. colÅ£ cu Granville St.

“Dogii” erau gata prăjiÅ£i, frumos împachetaÅ£i în pungă, aÅŸa că mai trebuiau doar încălziÅ£i. OperaÅ£iunea presupunea însă mai întâi încălzirea grătarului ÅŸi care abia apoi acesta să încălzească “hoÅ£ii”. Ori grătarul, din cauza frigului de-afară, era rece, semn că de mult timp nu mai comandase nimeni nimic. Că doar n-o să ardă omul gazul degeaba, până s-o hotărâ vreun trecător să comande ceva…

AÅŸadar am cerut trei “dogi” etichetaÅ£i drept “europeni” (aflaÅ£i în competiÅ£ie cu cei polish). 5 dolari dolari bucata. Când mirosul îmbietor al acestora a început să se împrăştie în jurul nostru, învăluindu-ne, am constatat că ÅŸi nouă, adulÅ£ilor, ni s-a făcut poftă: mirosul acela de grătar te scotea din minÅ£i. AÅŸa că, în final, am mărit comanda. Se pare însă că acea combinaÅ£ie dintre un miros apetisant ÅŸi o adunătură de muÅŸterii e cheia succesului în vânzarea de “hoÅ£i dogi”: în câteva minute s-a făcut coadă în spatele nostru. De unde grătarul era rece ca gheaÅ£a când am venit, acum nu mai era loc pe el de pus la încălzit “hoÅ£i dogi”

Faza serii
Pe când aÅŸteptam noi mâncarea, salivând din belÅŸug, numai ce auzim o voce, cam dogită ÅŸi abia ÅŸoptită: “Voi sunteÅ£i România?…” Ce a urmat a fost un adevărat ÅŸoc total în rândul nostru. “Da, suntem români”, răspunde într-un final careva. “Åžtii româneÅŸte? EÅŸti român?” întrebăm noi. “Nu”, zice el. “Eu din Bulgaria. Ruse.”
Atunci m-am uitat ÅŸi eu mai atent la el, vânzătorul de hot dog. Semăna leit cu vânzătorii ambulanÅ£i de prin pieÅ£ele de pe la noi, de-acasă, ori de pe litoralul mirific al patriei. Adică ăia de încarcă brichete, adună fier vechie ori cutii de carton, vând ÅŸepci, tricouri, “suveniruri” ÅŸi ce mai vreÅ£i voi. Era trecut de 40, tuciuriu la faţă exact precum Å£iganii (toate pisicile-s negre noaptea) ÅŸi îmbrăcat foarte modest.

ÃŽmi pare rău că n-am putut imortaliza scena cu aparatul foto, întrucât acesta “decedase” de frig, după ce-ÅŸi făcuse conÅŸtiincios treaba până atunci.

ÃŽn final am mulÅ£umit vânzătorului ÅŸi am pornit mai departe. Deja era cam târziu pentru noi, iar unii începeau deja să se resimtă după atâta “echilibristică” pe patine.

Hai s’aveÅ£i ÅŸi voi parte de-o lună decembrie frumoasă!

Tags: decembrie, distractie, evolutie, fericire, iarna