Pentru un timp m-am amăgit cu ideea că încep să pricep cam cum merg treburile prin Canada asta, pe care mă străduiesc să o înÅ£eleg… până la un anumit punct.
După ce mi-a fost dat să aud în jur atâtea ÅŸi atâtea păreri, unele mai apropiate iar altele mult mai diferite de ale mele, mi s-a aprins un beculeÅ£: vorbim oare despre aceeaÅŸi Canadă?… 
Ori poate că, cumva, o privim noi cu ochi diferiÅ£i?… 
Alte opinii = Meeting
Uimitor nu este faptul că ajungem, uneori, să avem opinii divergente faţă de ale altora. Uimitor este faptul că există ÅŸi oameni care nu acceptă ca alÅ£ii să aibă ÅŸi alte păreri decât ale lor. Sunt cei care cred, în felul lor, că deÅ£in “adevărul absolut” despre ceea ce înseamnă Canada. Åži că opinia lor este “cea mai adevărată”, restul fiind… bull shit.
Eu pot accepta existenţa altor păreri. Ei nu pot. Nu mă întrebaţi de ce. Nu e problema mea. Fiecare cu frustrările sale.
ÃŽnsă am remarcat un aspect interesant, pe care l-am mai întâlnit ÅŸi “acasă” începând de prin anii ’90, adică de pe la primele alegeri “libere”, ÅŸi pe care nu mă aÅŸteptam să-l întâlnesc tocmai “aici”, într-o Å£ară ce-ÅŸi zice democratică. Anume reacÅ£iile unora dintre cei ce sunt de altă părere decât a ta.
Unii abordează atitudinea aia de politică a pumnului în gură: “Cum de îndrăzneÅŸti să vorbeÅŸti aÅŸa despre Canada mea? Las’ că te-nvăţ eu cum e!”
AlÅ£ii se apucă să te ia în zeflemea, cu aer de atoatecunoscător: “Bă, se vede că eÅŸti nou pe-aici ÅŸi nu prea ÅŸtii cum stau treburile… Eu mi-s aici de ţâşpe ani ÅŸi ÅŸtiu mai bine…”
ÃŽn fine, mai există o categorie. A celor care se “mărginesc” la a se face că nu te (re)cunosc.
Dar toÅ£i sunt “oameni de bine”. Români. 
Åži stau uneori ÅŸi mă gândesc: oare cum erau ei când au ajuns aici?…
Hai, baftă la toÅ£i, indiferent de părerile ce le aveÅ£i. Åži nu uitaÅ£i: Canada rămâne o Å£ară în care libertatea de opinie este (încă) acceptată. De către majoritate…
CiteÅŸte ÅŸi:
Canada mea nu e ÅŸi Canada ta!
Eu imi amintesc cum erai cand ai ajuns aici : curios ! Imi amintesc ca iti spuneam sa te uiti in jur, sa intrebi cunoscutii de cati ani sunt in Canada, ce au muncit in tara lor si ce muncesc aici …. si cam asta e realitatea. Faptele si dovezile concrete. Restul e … folclor si preferinte personale.
Da, ÅŸi eu îmi aduc aminte. Ah, ce dornic de cunoaÅŸtere eram atunci… Åži ce plină de taine ascunse mi se pare acum Canada…
Si eu am dibuit doua categorii de romani: cei care au reusit sa faca ceva aici si cei care nu, ambele categorii luptandu-se cu acelasi sistem. Daca unii au reusit inseamna ca se poate. Si mie mi se pare plina de taine. Dar, vb ta, fiecare cu experienta lui si cu parerea lui.