Poliţia în acţiune

Despre cum îşi rezolvă unii disputele în trafic am relatat aici. Mai mult de atât n-am ce adăuga pentru că situaÅ£ia e (probabil) neschimbată. Oricum orice noutate legată de caz ar fi fost eclipsată de “ÅŸtirea zilei“.

Ieri însă m-am confruntat cu o situaÅ£ie “normală” (adică nu e prima dată când văd aÅŸa ceva), dar de dimensiuni… “epopeice” (dacă e să mă raportez la cazurile de până acum).

E vorba de un soi de descindere a poliţiei, că nu ştiu cum să-i zic altfel. Nu cred că a fost razie. Mai degrabă cred că a fost vorba de un apel la 911 şi căruia i-au dat curs. Dar asta e doar o speculaţie de-a mea.

Cum spuneam, nu e prima dată când văd o maÅŸină a poliÅ£iei (RCMP) chiar în faÅ£a blocului nostru. Åži nu e prima dată când văd mai multe maÅŸini ale RCMP în faÅ£a blocului. Odată am văzut chiar trei maÅŸini. Ei bine, ieri au venit cinci. Fără sirene, fără girofaruri aprinse, fără gălăgie. Au intrat pe alee ÅŸi au luat poziÅ£ii strategice. Adică s-au pus de-a curmeziÅŸul ÅŸi au blocat accesul ÅŸi dintr-o parte ÅŸi din cealaltă, vezi Doamne, să nu fugă nimeni (probabil). Ups! Am uitat să specific: aleea din faÅ£a blocului nostru e drum… închis. NO EXIT. Dead end. Cul-de-sac. Ea asigură accesul în parcarea pentru vizitatori (că noi avem ÅŸi de-asta, spre deosebire de alÅ£ii). ÃŽn schimb ieÅŸirea din parcarea subterană (ÅŸi care dă în străduÅ£a din spate) era liberă ÅŸi nepăzită de nimeni.

Freeze!

Noi (adică eu ÅŸi juniorul) tocmai ne întorceam de la un loc de joacă din apropiere. AjunÅŸi în faÅ£a intrării am găsit doi poliÅ£iÅŸti aÅŸteptând. Juniorul, ajuns primul la intrare, a ÅŸi fost luat la întrebări: “LocuieÅŸti aici?… EÅŸti singur?…” Copilul, pe jumătate educat în spirit canadian, a răspuns prompt: “Da, asta e casa mea. Sunt cu tati…”

Gâfâind (că, deh, eu n-am bicicletă, dar am ceva ani), ajung ÅŸi eu la faÅ£a locului ÅŸi sunt luat “în primire”: “LocuiÅ£i aici?” “Da!”, zic eu. “Ne puteÅ£i deschide uÅŸa?” “Desigur”. După care vine rândul meu să ripostez: “Is there a problem?” “Nothing to concern you.” Scurt ÅŸi la obiect. Am înghiÅ£it… ÅŸi le-am deschis. ÃŽnsă am avut parte ÅŸi eu de momentul meu de satisfacÅ£ie: fără să se sinchisească în vreun fel, cu o naturaleÅ£e pe care un adult cu greu o poate egala, juniorul a intrat pe uşă primul. Până ÅŸi domnii poliÅ£iÅŸti au rămas mască de gestul copilului. Ba, mai mult decât atât, chiar a dat să intre în lift cu ei… I-am făcut semn că noi luăm celălalt lift. Nu de alta, dar nu voiam să-i băgăm în stare de ÅŸoc. Se vedea că n-au mai avut de-a face cu români trecuÅ£i prin viaţă…

Toate cele bune şi vouă!

Tags: normalitate, politie