Echivalarea studiilor şi a diplomei în Canada

2010/10/11
Lichit în: Canada
63

Dacă întrebi pe orice canadian despre echivalarea studiilor pentru imigranţii veniţi în Canada, desigur că acesta îţi va răspunde, cu emfază chiar, că nu e nicio problemă să-ţi echivalezi studiile aici în Canada. Şi de unde ştie el de chestia asta. Că doar nu din experienţa proprie? Păi, răspunsul e simplu: aşa zice guvernul.

Guvernul zice multe. Guvernul se laudă, în faţa poporului dar şi a lumii întregi, că în Canada nu există discriminare. Nici după naţionalitate, nici după religie, sex, orientare religioasă sau ce mai vreţi voi. Canada e cu adevărat a free country. Ba, mai mult decât atât, Canada is the best country in the world. Şi-atunci?…

Toate bune şi frumoase, până te loveşti de realitate. Dacă-i spui unui canadian că ai fost medic în ţara ta, cu vreo 7 ani de şcoală, cu rezidenţiat şi toate cele, cu cel puţin 10-15 ani de practică ca medic chirurg specialist şi că, după încă doi ani de studii în Canada (cu toate echivalările posibile), eşti abia un amărât de LPN (nurse), cu salariu de 25 dolari pe oră, în loc să fii tot un chirurg, plătit cu măcar 100 dolari pe oră, se va uita mirat la tine şi nu te va crede. Păi, cum să te creadă, dacă lui i s-a spus altceva? 😉

Oricine îşi poate închipui că, odată ajuns în Canada, dă eventual nişte examene şi gata, şi-a echivalat diploma. Da, chiar aşa şi este. În teorie. 😀
Cum e în realitate? Realitatea este asta: sistemul de notare din Canada diferă fundamental de cel din România (şi nu numai). Aici nu se dă un singur examen, la final de curs şi cu asta basta. Nivelul final (dacă se poate spune astfel) e stabilit pe baza rezultatelor obţinute de-a lungul mai multor examinări, din evaluări obţinute la ore (participare/implicare la clasă), practică, teste periodice etc. Deci, cum să obţii o evaluare a nivelului de pregătire dacă-ţi lipsesc note parţiale? De unde să scoţi tu o evaluare a participării la cursuri (inclusiv prezenţa), dacă tu n-ai făcut cursuri? Şi asta în condiţiile în care presupunem (la modul absurd) că ţi se admite înscrierea la vreun examen, tu nefiind înscris la niciun colegiu, la nicio universitate… Apropos: ca să fii considerat înscris, trebuie să plăteşti taxa de şcolarizare

O altă întrebare: cum poţi face o echivalare de studii, în condiţiile în care tu nu ai nici cele mai vagi noţiuni despre cum e sistemul canadian, cum funcţionează, cine sunt diriguitorii, care sunt atribuţiile şi responsabilităţile în branşă, care e legislaţia în domeniu, care sunt metodologiile, termenii şi tehnologiile? Păi, tot prin „cursuri” se traduc astea…

Puse cap la cap, asta înseamnă un singur lucru: Courses, courses, courses… Şi banii aferenţi lor, desigur… 😉

Concluzia e una singură: trebuie să faci mai întâi cursurile, ca să poţi obţine toate evaluările alea. Pentru unele domenii, e uşor. Scapi cu doar 2-3 ani de cursuri. Pentru altele însă, trebuie să fii… tânăr şi neliniştit 😀

Baftă tuturor la echivalări!

S-auzim numai de bine!

P.S. Dacă echivalarea diplomelor ar fi atât de simplă, jumătate din toţi inginerii şi medicii din Canada ar fi fost din rândul proaspeţilor imigranţi. Asta în condiţiile în care, spun statisticile, cam doar 30% din populaţia Canadei a urmat studii la nivel de colegiu sau mai sus. Dar sistemul canadian ştie să-şi protejeze cetăţenii. O face atât de discret, încât nici însăşi poporul nu ştie acest lucru. Deci, dacă întrebi pe orice canadian cum e cu echivalarea studiilor…

6 VoturiVotează!

Tags: , ,

63 Responses to Echivalarea studiilor şi a diplomei în Canada

  1. 2010/10/11 at 04:59

    Dupa 6 luni in Canada esti deja dezamagit ? Nu ai sa faci pui pe-aici daca nu iei lucrurile asa cum sunt. E un sfat prietenesc. 🙂 Si apoi, de ce trebuie sa faci acelasi lucru pe care-l faceai in Romania ? Sunt atatea oportunitati aici. Alege altceva. Fa ceva ce ti-a placut dintotdeauna. Oricine face un imprumut ca sa studieze la universitate. Am scris si eu o postare despre redobandirea calitatii de medic in Canada.

  2. 2010/10/11 at 05:34

    Nu Sergiu, nu sunt (aproape) deloc dezamăgit. Dacă aş fi avut mari aşteptări în privinţa Canadei, poate că da. Dar aşa…
    La mine nu s-a pus nici măcar pentru o clipă problema echivalării studiilor. Am renunţat cu mai bine de 18 ani în urmă la profesia mea. Iar aici sunt un tip norocos: fac acelaşi lucru pe care îl făceam şi România. Şi care îmi şi place 😉
    Cât o priveşte pe Cristina, ea a renunţat după o lună de Canada să încerce să-şi echivaleze studiile şi diploma. Atunci am realizat că treaba nu-i aşa de simplă cum se zice. Şi da, a luat un împrumut şi se formează profesional într-un cu totul alt domeniu. Iar peste 9 luni îşi va termina studiile. 😀

    Articolul tău este extraordinar. Recomand tuturor să-l citească.

    • 2010/10/14 at 00:25

      Ma bucur ca aveti puterea sa o luati de la capat. Asa facem si noi, eu si cu sotia. Daca te lasi doborat de greutati si nu ai vointa, nu faci nimic in viata nicaieri in lumea asta, nu neaparat in Canada.

  3. Elena
    2010/10/11 at 10:34

    Am citit articolul lui Gil in intregime si, pe diagonala, trimiterea lui Sergiu la articolul lui despre medici. Cred ca amandoi au omis sa atrageta atentia ca scriu despre cazuri particulare. Eu cunosc multi medici romani care profeseaza deja aici. Nu pot sa zic ca le-a fost usor, dar, dupa ce au fost fluenti in engleza, au trecut cele doua examene, care sunt esentiale si de bun simt ca sa poti profesa meseria de medic – examenul teoretic, de cunoastere a termenilor medicali in engleza si examenul practic-etic, de conectare cu pacientul si diagnosticare… Povestind cu unul dintre medicii romani practicanti aici, mi-a marturisit ca tot procesul de echivalare (nu-mi place deloc acest termen) a fost de bun simt, nu de pus piedici, ci de ajutor. Cred ca am mai scris odata despre asta, daca mai tin bine minte… De ce de ajutor? Pentru ca in procesul asta a fost chiar ajutat sa invete cum merg lucrurile aici, ca medic, cu cabinetul tau, relatia ta cu pacientii, cum sa iti profesezi meseria fara sa ajungi in judecata, realtia medic-WCB si multe altele… El nu a muncit o zi in afara spitalului! E drept ca si-a facut temele dinainte de emigrare, adica examenul de engleza si cel teoretic si le-a dat inainte de sosirea in Canada, asa ca imediat ajuns aici a fost primit la voluntariat in spital. Sotia, si ea medic, s-a angajat ca fizioterapist la cateva saptamani dupa sosire si el s-a ocupat de invatat. Acum el profeseaza, ea mai are un examen de dat. In curand vor fi doi medici romani, din aceeasi familie, practicanti in Canada.
    Deci, sunt profesii, ca cea de medic, in care sunt pasi clari de urmat si examene de dat ca sa profesezi. Sunt profesii, ca cea de profesor, in care, iti duci dosarul (aici in BC la BC College of Teachers) si ei iti spun, in functie de experienta, ce credite mai trebuie sa faci sa primesti certificatul de preofesor. In general, un profesor cu experienta in Romania, are de facut aici cateva cursuri de pedagogie, psihologie, class management si practica. Toate astea sunt, de asemenea, de bun simt si dureaza 9 luni… (In toate scenariile astea vorbim despre oameni care sunt nu doar fluenti in engleza, ci o stiu la finete. Daca te opintesti la engleza iti trebuie cei cativa ani, de care vorbeste Gil mai sus, ca sa te pui la punct cu limba, nu sa incepi echivalarea propriuzisa.)
    In domenii ca dreptul, de exemplu, nu se poate vorbi de nici o echivalare… Aici, daca chiar ai avut vocatie si asta vrei sa faci, o iei de la capat.
    Inginerii? Cei pasionati de inginerie, toti pe care ii cunosc, sunt deja PEng. Pentru asta, majoritatea au depus foaia matricola la colegiul inginerilor, au practicat meseria pe langa un professional engineer cativa ani, dupa care au dat un exam de etica si… gata!
    Nu prea pricep eu discutia despre echivalare. In Canada, asa cum replica si Sergiu, ai posibilitatea sa continui ce iti place sau sa o iei de la capat si sa faci ceea ce ti-ai dorit. Sunt diferite cai spre a face ceea ce ai facut in tara: (1) angajarea directa pe profesia respectiva, sau in domeniu, pe pozitie mai joasa pana inveti particularitatile de aici ale meseriei, dupa care aplici unde iti e locul si (2) cursurile! Va dati seama ca cei care stiu engleza merg la tinta iar cei care nu prea stiu engleza, in general, decat sa mearga la cursuri de engleza in care sa citeasca Shakespeare, mai bine se duc „sa isi echivaleze studiile”, adica sa invete vocabularul tehnic al meseriei respective. Cunosc in numar egal persoane din ambele categorii.
    Pe cine intereseaza, oare chestia asta cu echivalarea? Hai sa zicem ca s-ar echivala studiile? Si ce daca? Faptul ca cineva zice ca tu esti inginer, nu iti garateaza si o repartitie!!! Ramane tot ca tu sa dovedesti ca stii meserie. Chestie de la care nu te opreste nimeni, chiar daca nu ai trecut pe la „echivalari”…
    Si chiar nu e nici o problema sa iti echivalezi studiile aici! Asa cum am mai spus, daca stii engleza, trimiti aplicatia pe pozitia dorita si ai, din punct de vedere al pregatirii de specialitate, aceleasi sanse ca si un Canadian cu vechime aici. In momentul in care ai primit jobul, totul s-a echivalat ca prin minune! „Echivalarea” studiilor tale poate a dura exact cat interviul pentru job!

    • 2010/10/14 at 00:23

      Ai foarte mare dreptate Elena. Doctorita noastra de familie este romanca si si-a inceput practica anul trecut sau anul asta dupa mai multi ani, cred eu, de examene si alte chestii. Nu stiu detaliile.

      Cred ca, pentru ca cineva sa-si faca o imagine cat mai corecta despre cum va fi in Canada, trebuie sa-si faca temele din timp. Daca vii pregatit aici si cu asteptari minime, in primul rand nu ai sa fii dezamagit, dar o sa ai si acea atitudine de a dori sa faci altceva. In al doilea rand, trebuie sa ai norocul, as putea spune, de a intalni oameni sinceri ca noi care sa-ti spuna exact cum sta treaba. Prea multi frustrati scriu pe forumuri si bloguri, iar cine vrea sa-si faca o imagine realista o ia la fuga.

      Da, aici nu curge lapte si miere, dar daca esti serios si perseverent, adica ai vointa cu carul, nu vad nici un motiv de a nu reusi in Canada. Ma refer la nivelul propriu de reusita al fiecarei persoane.

      • Elena
        2010/10/15 at 00:13

        Tot din consideratie pentru oamenii care citesc frustrari de pe bloguri si forumuri m-am lansat si eu in discutii aici, Sergiu. Din pacate, oamenii care au resusit aici, la un moment dat se detaseaza de discutiile astea care nu-I prea conving pe unii, pentru ca nici nu vor sa fie convinsi, ei poate au nevoie de imaginea respectiva… Dar cred ca cititorii sunt smart enough sa selecteze, din cele scrise sau spuse de unii si de altii, doar informatiile si parerile care le sunt de folos. Totusi, in prag de emigrare sau la inceputul emigrari, o parere a unuia poate sa dauneze. De-asta unii ca noi mai insisat sa lase o urma pe aici…
        Sa luam exemplul meu:
        La sosire, povestesc conationalilor pe care i-am cunoscut ca am fost profesoara de matematica in Ro si ca asta imi place si tot asta as face si aici. Mi se face cunostinta cu o alta doamna, venita cu vreo 3 ani inainte mea, care cica si ea ea s-a straduit pe directia asta. Vorbesc cu fosta profesoara si imi zice sa „imi iau gandul de la predat mate aici.” Ea intre timp se bagase la niste CURSURI de calculatoare si era angajata sa testeze programe… O iau de buna, pe moment, ca nu se poate, ca nu se echivaleaza diploma de professor si incep sa ma gandesc la alternative… Norocul meu este ca venisem cu engleza de clasa a 5-a si ca a trebuie sa ma ocup intai de asta, deci mai aveam timp sa ma orientez ce sa fac.
        Am trecut destul de repede si cu note mari prin cursurile de College Preparatory English, si am primit un premiu pentru asta, the Telus Award la VCC, in sesiunea respectiva. Cand am fost strigata pe scena, in sala mare a colegiului, sa primesc cecul si diploma, a trebuit, in doua propozitii, sa multumesc si sa spun ceva despre mine. Am spus ca multumesc donatorilor pentru generozitate si ca am fost profesoara de matematica in Romania si ca asta mi-ar place sa fac si aici.
        Dupa ceremonia din sala festiva a urmat masa festiva, unde, spre surprinderea mea, seful de departament de la Continuing Education, m-a cautat, m-a felicitat si mi-a pus intrebari concrete referitoare la pregatirea mea teoretica si practica – ce fel de diploma am si la ce nivel am predat. Deci, canadianul nativ, a venit la un biet emigrant si a intrat in vorba cu el… Acel sef de departament, in cateva intrebari, a aflat ce studii si ce experienta in munca am. La intrebarea lui: „Si chiar asta e ce vrei sa faci aici? Teaching math?” Si am raspuns: „DA! Dar nu stiu de unde sa incep! Cum sa imi echivalez studiile!” Si el a zis: „Ce studii sa echivalezi? Nu mi-ai povestit ca ai licenta in matematica si definitivat in invatamant? De ce n-ai incepe prin a aduce resume-ul la noi si a intra pe lista noastra de suplinitori?” Ceea ce am fi facut! A doua zi am fost la el, cu resume-ul in mana, primul meu resume, facut la cerere, si dupa inca 10 minute de conversatie eram in learning center si ajutam studentii la matematica, pe bani buni, canadieni! CANADIANUL NATIV a venit si mi-a oferit primul meu job in Canada, direct acolo unde speram sa ajung dupa lupte seculare, job pentru care, dupa spusele unor ‘romani de bine’, ar fi trebuit sa ma „recafic” aici. EL mi-a „echivalat,” in 15 minute, fara taxe, toata scoala experienta mea anterioara! Dupa vreo 6 luni de la povestea asta, predam matematica, full time, la universitate.
        Va intrebati, poate, ce face doamna profesoara care nu m-a incurajat la inceput? Dupa vreun an de zile decand eu predam la universitate, a venit la mine sa “o invat cum am facut!” I-am pregatit resume-ul, i-am dat referinte si acum, si ea preda matematica la o universitate Canadiana.
        Poateunii dintre voi, ca si Gil, considerati asta primitivism. Eu NU! Poate altii considerati asta noroc! Eu – doar partial, pentru ca mi l-am pregatit! Mi-am pregatit mesajul pentru sala festiva! Am avut inspiratia ca atunci cand vorbesc despre mine, sa fiu scurta despre trecut si sa arat ca stiu ce vreau in viitor. (Chiar daca, in momentul ala eram derutata si dezinformata despre calea de urmat.)
        Cand vorbesc despre gasitul nishei in Canada, nu vorbesc despre cine stie ce smecherii romanesti sau scapari in sistemul Canadian. Crapaturi prin care unii intra pe usa din dos, fara sa aiba credentials. Eu vorbesc despre momente in care ai ocazia sa sustii cine esti!
        Si da, Sergiu, ai mare dreptate cand zici ca aici ai mari sanse sa reusesti! Si mai ales, ai dreptate la partea cu… reusita in limite personale.

        • 2010/10/15 at 02:44

          Multumesc pentru raspuns Elena. Sunt prosti „canadienii nativi”, nu ? E o ironie bineinteles. De asta avem gura, sa vorbim si sa intrebam. Daca nu intrebi persoana care trebuie, atunci normal ca ai sa ajungi un frustrat. In Canada trebuie sa fii tupeist cu bun-simt, pentru ca sa fii remarcat. Poate si eu as preda istorie la universitate, sau sotia, dar nu spre domeniul asta m-as duce.

          Inca ceva. Eu si sotia inca nu ne consideram realizati, dar suntem fericiti. Mai avem de muncit dupa doi ani de Canada, dar nu ne pierdem speranta. Nu as vrea ca romani ca noi, de bun-simt, sa incepem sa nu mai scriem pe bloguri, cum este al meu sau al lui Gil. De ce nu vreau sa ne oprim ? Pentru ca prostia si invidia pot fi invinse cu perseverenta. Felicitari ca ai reusit si ca esti fericita. Cred ca esti un exemplu din care pot invata cei care vor sa ia aminte.

        • 2010/10/15 at 07:30

          Când vorbeam de primitivism mă refeream la sistem.

          Elena, experienţele noastre personale nu pot fi considerate reguli. Poate doar probabilităţi. Teorie. În practică nu oricine poate urca pe Everest doar pentru că alţii au făcut-o.
          Am mai spus-o şi o să o mai spun: fiecare e cu norocul său, cu steaua sa, cu menirea sa. De asta mă feresc să generalizez experienţa mea personală. Povestesc, dar nu formulez axiome din asta. Concluziile mele se bazează pe mai mulţi factori (inclusiv pe ceea ce-mi povesteşti tu şi alţii, dar nu limitat doar la asta).

          • Elena
            2010/10/20 at 03:01

            🙂
            Nu generalizezi din experientele pozitive… dar se pare ca generalizezi, sau ai tendinta de a prezenta ca si norma, experientele unora care spun ca „nu se poate decat asa…”.
            Nu te-ai gandit ca unora nici nu le-a trecut prin minte sa investeasca atat de mult efort in pregatirea pentru cucerirea Everestului ca si cei care au facut-o? Nu crezi ca daca s-ar antrena, si cei la care te gandesti tu ca nu ar avea sanse ar putea ajunge, daca nu pe varf, macar la base camp? Dar cum sa viseze la Everest, cand ei nu ies pana pe Burnaby Mountain pe jos?
            Canada, adica emigrarea, e formata din experiente personale. Tocmai asta e frumos aici, ca nu sunt sabloane! Fiecare are calea lui! Experientele noastre nu sunt reguli! Nici Teorie! Dar nici experienta celor ce zic ca nu poate decat intr-un anumit fel nu represinta mai mult decat… experienta lor! Faptul ca ai de facut anumiti pasi ca sa intri intr-o breasla nu tine de faptul ca esti emigrant si ti se sterge cu burete experienta anterioara! Emigrantul, ca si Canadianul nativ, are de adaugat cate ceva la experienta lui anterioara ca sa fie considerat eligibil la titluri.

          • 2010/10/20 at 06:21

            Uneori generalizarea ţine de însăşi subiectul în sine. Eu nu pot dispune de banii mei din bancă după cum cred eu de cuviinţă. Generalizez? Sau doar eu sunt „norocul” băncii? 😀
            Sincer, nu cred că oricine poate ajunge la base camp. Nu toţi suntem Simon Fraser, din păcate. Iar uneori îţi trebuie chiar ceva mai mult decât „scânteia”… Pe de altă parte e OK să ne acceptăm limitele. De la asta nu se moare. De la Everest, da.

        • rudeanu maria
          2011/01/05 at 23:17

          DRAGA MEA,
          Am citit despre „inceputurile ” tale in cariera in Canada.As vrea sa-ti spun ca fiul meu este acolo de 5 anidar e f ocupat si ma amana mereu cu explicatiile. Tu stii la ce nivel suntem noi, romanii ,acum si mai ales ,pensionarii.Te-as ruga din suflet daca poti sa-mi spui si mie ce sanse as avea sa predau acolo ,,avand in vedere ca anul acesta ies la pensie(dar nu arat) , lb engleza si cam ce ar trebui sa fac Baiatul are cetatenieNuas face asta, dar am imprumuturi la 3 banci si , oricum , nu as vrea sa vand ce am pe aici ca nu se stie niciodata(cel putin pt inceput) Iti raman datoare si-ti voi aduce ceva tipic romanesc cand voi veni Sanatate si un an nou cu multe impliniri.Mariana

          • Elena
            2011/01/06 at 06:42

            Draga Mariana,
            O persoana cu experienta si dornica de munca isi poate gasi rostul aici. Poate nu intotdeauna pe meseria din formularul de emigrare…
            Cunosc cel putin 5 romance, foste profesoare de engleza care predau engleza sau ESL acum, aici. Drumul nu a fost direct de la aeroport in clasa, toate au trecut mai intai pe la scoala. Au trebuit sa lucreze la pronuntie, sa invete expresiile locale si sa faca cursurile de teaching.
            Vancouver Career College are program de TESOL (Teaching English to Speakers of Other Languages): http://www.vccollege.ca
            Uita-te pe site sa vezi ce ofera si cum ti se potriveste. Nu sunt singurii care califica profesori de engleza, dar sunt cei mai putin mofturosi cu prerequisites.
            Succes.

          • 2011/01/06 at 07:11

            Elena ţi-a dat un răspuns foarte precis şi la obiect.
            Chiar dacă nu vei ajunge în Vancouver şi va fi să urmezi alt colegiu decât cel indicat de Elena (Vancouver Career College), paşii care trebuiesc urmaţi sunt cam aceeaşi în oricare provincie federală.

        • MihaelaN.
          2013/06/28 at 19:41

          Elena, am urmàrit càteva dintre comentariile dumneavostrà si mi-am permis sà và abordez; sper din tot sufletul sà nu deranjez !! 🙂
          Putem lua legàtura pe email sau skype?!?!
          Và multumesc si sper sà am un ràspuns afirmativ !!
          Miha N.

    • Ana
      2011/01/13 at 23:25

      Nu sunt de acord cu articolul scris! Caci dupa cum scrie in articol
      <> as putea zice ca ai putea trece examenele de equivalare.Eu am opt ani de Canada si tin sa apreciez scoala aici la facultate chair daca am facut numai un certificat.Ce am invatat mi-a fost de folos.Mai mulr decit atit , sotul meu care a avut diploma de inginer electrotehnician in tara si niciodata nu a practicat, aici , bineinteles cu eforturi, caci nu se poate altfel
      a reusit si de 3 ani isi practica meseria de inginer.Depinde foarte mult de persoana si de ce gindeste despre el.Noi nu am emigrat intr-o tara ca sa ne dam batuti.Noi am emigrat in Canada si avem datoria si dreptul de a ne integra.Deci urez succes tuturor romanilor emigrati in Canada is USA , oriunde! Un sfat:daca nu inteti nu cistigi! Doamne ajuta !Sunt de acord cu raqspunsul Elenei!

      • 2011/01/14 at 11:05

        Bună Ana,
        Doar cei slabi se dau bătuţi. Din păcate sunt şi dintr-aceştia, inclusiv români.
        Crede-mă că n-avem nicio datorie sau vreun drept de a ne integra în Canada. E la latitudinea fiecăruia acest lucru. Problema e că dacă n-o faci, nu ai şanse prea mari de a reuşi să-ţi faci un viitor aici, în Canada.
        Aţi venit de 8 ani, soţul e inginer de 3 ani. Deci aproape 5 ani a luptat să-şi obţină echivalarea diplomei?
        Doamne ajută (şi pe români)!

        • Elena
          2011/01/14 at 23:03

          Gil a uitat sa adauge ceva 🙂 … „si in cei aproape 5, a lucrat la proiecte ingineresti care l-au ajutat, nu la echivalarea diplomei, ca aia s-a echivalat la inceput (si asta stiu toti, ca diplomele se echivaleaza, total sau partial, in cateva luni, dupa sosire), ci la completarea dosarului pentru a fi primit intr-o asociatie profesionala…”

          • Florin
            2011/01/15 at 04:38

            Elena, Gil,
            Vreau sa va anunt ca eu am reusit sa trec de prima etapa a licentierii la Asociatia Inginerilor: dupa depunerea aplicatiei in august si dupa ce actele de studiu au ajuns la ei in octombrie, am fost sunat la inceput de ianuarie si m-au anuntat ca NU TREBUIE SA DAU NICI UN EXAMEN DE DIFERENTA, si ca imi dau Certificatul de „Engineer in Training”.
            Deci pana la primirea licentei de „Professional Engineer” au mai ramas doua etape:
            – acumularea experientei canadiene de 1 an in domeniu (cu ajutorul lui Dumnezeu va fi in Septembrie)
            – trecerea examenului de „Law&Ethics”.
            Asadar, fata de un absolvent de aici, ca sa pot lua licenta de Inginer, eu nu a trebuit sa fac nimic in plus, ci am urmat aceleasi etape cerute catre toti de Asociatie.

          • 2011/01/15 at 04:51

            Felicitări Florin! Bravo! Cred că se merită să serbăm la o bere 😉

          • Elena
            2011/01/15 at 21:39

            Felicitari, Florin! (Scuze ca dau reply dupa raspunsul meu, dar la tine nu mai era link…:( ) Ne bucuram tare mult de reusita ta!

  4. katerrina_80
    2010/10/11 at 10:57

    Gilbert,
    Pentru ca lucrezi in domeniu, vroiam sa te intreb daca certificarile gen Microsoft, IBM sunt recunoscute in Canada. Eu si sotul meu (IT-istul) credem ca sunt, dar o reconfirmare din partea ta m-ar ajuta 🙂
    Multumesc!

    Am gasit unde se pot echivala diplomele si anume:
    International Credential Evaluation Service (ICES)http://www.bcit.ca/ices/

    • Elena
      2010/10/11 at 11:05

      Sigur ca sunt recunoscute.

      Si, daca omul crede ca are nevoie de echivalari, sigur ca se gasesc si agentii care sa il ajute…

      • Carmen D.
        2010/10/12 at 14:06

        Asa ne-am gandit si noi! Multumesc pentru raspuns!

        Nu stiu daca ma puteti ajuta cu un sfat:
        eu as vrea sa ma inscriu la CGA (Certified General Accountants Association of British Columbia) si nu stiu deocamdata daca ar trebui sau nu sa-mi trimit diplomele la ICES pentru echivalare, deoarece un coleg de pe forum mi-a zis ca el a depus documentele cerute direct la CGA si i-au echivalat cateva examene. Dar poate ar trebui sa le scriu celor de la CGA pentru a ma lamuri…
        Multumesc inca o data!

        • Elena
          2010/10/13 at 21:30

          Pentru CGA te duci direct la CGA cu actele, nu mai platesti si la altii sa iti spuna ceea ce deja stii, ca trebuie sa spuna cei de la CGA ce cursuri sunt transferabile la ei si ce cursuri mai ai de facut pentru certificare. Succes.

          • Carmen D.
            2010/10/14 at 11:39

            Multumesc frumos!
            La asta ma gandeam si eu, ca nu as vrea sa cheltui niste bani aiurea…de care vom avea mare nevoie la inceput de drum in Canada 🙂

        • 2010/10/14 at 00:16

          Buna Carmen. Eu studiez acum cu CGA-ul, daca vrei poti sa-mi scrii pe adresa mea de e-mail sergiu.pascu@gmail.com, poate reusesc sa te ajut cu mai multe informatii. Primul lucru pe care l-am facut cand m-am inscris acolo a fost sa ma duc sa-mi fie traduse legalizat aici, nu in Romania, diploma de licenta. Masterul pe care-l aveam nu conta deloc. Apoi m-am dus la ei si m-am inscris. Dar scrie-mi pe adresa mea de e-mail. Nu vreau sa las un comentariu prea lung aici.

          • Carmen D.
            2010/10/14 at 11:36

            Multumesc mult!
            Ti-am trimis un e-mail!

        • Gelu
          2011/02/10 at 19:57

          Carmen, daca tu esti in tratative sa inchiriezi casa unui preot (plecat in „misiune” in Africa) in in Richmond, BC, ai grija, este un SCAM! Este un hotz!

          Cele bune,
          Gelu

    • 2010/10/13 at 21:07

      Da Carmen, sunt recunoscute.
      M-am interesat in mod special de problema certificatelor MICROSOFT, IBM, SUN & others.

      • Carmen D.
        2010/10/14 at 10:04

        Multumesc mult de tot! 🙂

  5. 2010/10/11 at 18:45

    Elena, ideea este ca nimeni nu ajunge aici si se apuca sa profeseze mai devreme de 2 ani (in cel mai fericit caz), iar asta numai dupa ce face niste cursuri si da examene.
    Sunt foarte nerabdator sa aflu cum si cand va obtine Florin statutul de inginer constructor. Deocamdata el se pregateste pentru examenul de engleza (nivel academic) si trebuie sa faca si niste cursuri (spre bucuria lui, acestea sunt finantate de firma la care lucreaza).

    • Elena
      2010/10/11 at 19:09

      Cred ca am mai spus si altadata ca sunt ingineri, si profesori universitati, si probabil si alte categorii de profesii, care vin direct pe functie aici! Li se plateste si mutarea, si, in multe cazuri, chiar si partenerilor li se ofera job!
      Florin deja lucreaza ca si inginer constructor aici (sau tehnician). Singura diferenta dintre el si seful lui e ca seful semneaza actele. Iar cursurile le face nu ca sa ii spuna cineva dupa aia ca e inginer, ci ca sa se puna la punct cu standardele, modul de lucru, terminologia de aici. (Florin, corecteaza-ma daca sunt pe delaturi). Florin nu o sa isi echivaleze diploma de inginer din Romania. Pe aia nu i-o contesta nimeni. Si pe baza ei si a experientei din Romania a obtinut job aici. El vrea sa fie primit in asociatia inginerilor de aici, fapt pentru care trebuie sa indeplineasca niste conditii.
      Nu ti se pare ca e de bun simt ce ti se cere ca sa intri intr-o organizatie profesionala aici, ca APEGBC, de exemplu? In cele mai multe cazuri, engleza, experienta aici si un examen de etica!

      • Florin
        2010/10/11 at 20:11

        Da Elena, ai dreptate.
        Eu lucrez pe post de inginer, exact ce am facut in Romania: adica proiectez elemente de rezistenta, fac desene/rapoarte si pe durata executiei, ma duc pe santier sa certific ca proiectul si codurile de proiectare sunt respectate.
        Desigur ca nu am drept de semnatura, decat dupa ce voi reusi sa ma licentiez la Asociatia Inginerilor APEGBC, dar asta nu ma face nefericit, ci sunt constient ca este un proces normal, de durata pentru a fi membru cu drept de semnatura in aceasta „breasla”. Pentru a ma licentia la APEGBC, am depus o aplicatie, trebuie sa dovedesc ca am cunostinte foarte bune de engleza si astept sa imi spuna cate examene va trebui sa dau pentru ca sa imi recunoasca studiile facute.

        Referitor la echivalare, aici tin sa te contrazic putin, fiindca diploma mea de inginer nu este recunoscuta acuma, ci APEGBC o va recunoaste doar dupa ce ei analizeaza foile matricole si programele analitice ale Facultatii si Masterului facut in Romania, si dupa ce eu imi voi lua examenele cerute de ei(ex: Engineering in Society, Environmental Engineering, Ethics etc). Aceste examene pe care le voi da eu, sunt studiate in mod normal de un inginer absolvent aici in BC, deci mi se pare normal ca si eu sa am aceste cunostiinte, daca vreau sa ma licentiez.

        Propriu-zis licentierea la APEGBC a oricarui inginer contine 2 etape: recunoasterea exeperientei academice (echivalarea studiilor) si recunoasterea experientei profesionale (prin recomandari de la supervizorii anteriori).

        Dar vreau sa repet faptul ca acest lucru nu mai conteaza pentru mine, fiindca eu deja am reusit sa obtin acest job in domeniu, si de acum conteaza cat de repede ma adaptez eu cu standardele de aici, pentru a creste in experienta si in renumeratie. Dar pentru cineva care nu are un job in domeniu, atunci licentierea la APEGBC este prioritara pentru a intra pe o pozitie de entry-level.

  6. 2010/10/11 at 18:49

    Katty, pentru un angajator nu conteaza in ce tara a fost emis certificatul Microsoft sau IBM.
    Dar am sa ma mai interesez, pentru linistea voastra 🙂

    • katerrina_80
      2010/10/12 at 13:48

      Asa ne-am gandit si noi 🙂
      Multumesc mult!

  7. 2010/10/11 at 19:53

    Elena, nu neg ca exista si cazuri fericite. Dar ele sunt sunt atat de putine incat formeaza exceptia de la regula.

    Diferenta dintre faptul ca seful semneaza actele si Florin nu, este exact diferenta dintre 25-30 $/hr. (tehnician) si cei peste 70 $/hr. (ca inginer).

    • Florin
      2010/10/11 at 20:18

      Corect, seful meu mi-a spus ca voi avea salar mai mare, dupa ce diplioma mea de Professional Engineer va atarna in tablou, la noi la birou, pe langa celelalte diplome ale colegilor mei. 😉

      Dar Gilbert, mie mi se pare normal acest lucru, fiindca la noi in Romania exista un fel de „breasla” a arhitectilor, ce se numeste „Ordinul Arhitectilor din Romania” care pune conditii similare pentru a fi licentiat la ei (ex: absolvent de Arhitectura, stagiatura 4 ani -parca etc).
      Ei, aici in Canada si in SUA aceste profesii sunt reglementate si mai bine, si anume nu exista ingineri cu drept de semnatura ca si la noi exact dupa absolvire, ci se cere sa faca o stagiatura de cativa ani pe langa un inginer cu drept de semnatura. (APEGBC cere 4 ani de stagiatura)

      Referitor la recunoasterea experientei, la mine APEGBC imi recunoaste 3 ani de munca facuti in Romania (din cei 6 pe care ii am eu in total), dar cere sa am minim un an de experienta in domeniu in Canada – si acest lucru mi se pare normal.

      Si inca o chestie tare: APEGBC ofera „liability insurance” pentru Professional Engineers, in caz de „malpraxis”

    • Florin
      2010/10/11 at 20:22

      Corect, seful meu mi-a spus ca auotomat voi avea salar mai mare, dupa ce diplioma mea de Professional Engineer va atarna in tablou, la noi la birou, pe langa celelalte diplome ale colegilor mei. 😉

      Dar Gilbert, mie mi se pare normal acest lucru, fiindca la noi in Romania exista un fel de „breasla” a arhitectilor, ce se numeste „Ordinul Arhitectilor din Romania” care pune conditii similare pentru a fi licentiat la ei (ex: absolvent de Arhitectura, stagiatura 4 ani -parca etc).
      Ei, aici in Canada si in SUA aceste profesii sunt reglementate si mai bine, si anume nu exista ingineri cu drept de semnatura ca si la noi chiar dupa absolvire, ci se cere sa faca o stagiatura de cativa ani pe langa un inginer cu drept de semnatura. (APEGBC cere 4 ani de stagiatura)

      Referitor la recunoasterea experientei, la mine APEGBC imi recunoaste 3 ani de munca facuti in Romania (din cei 6 pe care ii am eu in total), dar cere sa am minim un an de experienta in domeniu in Canada – si acest lucru mi se pare normal.

      Si inca o chestie tare: APEGBC ofera „liability insurance” pentru Professional Engineers, in caz de „malpraxis”, iarasi mi se pare normal sa se asigure ca nu ofera licentieri pe banda rulanta la orice aplicant.

    • Elena
      2010/10/11 at 20:51

      Si sper ca recunosti si tu, ca nu oricine coborat din avion in Canada, poate semna documente, ca trebuie sa verifice cineva daca are calitatile intelectuale si morale de a avea dreptul la asa o semnatura.
      Si, dupa cum a explicat atat de la obiect Florin, canadienii nu cer mai mult decat ce e normal si de bun simt pentru asta. Din postarea ta reiesea, sau cel putin asa am avut eu impresia, ca bietul imigrant e redus la zero si trebuie sa plateasca cursuri inutile…

      • 2010/10/11 at 21:02

        Sunt total de acord cu tine. E o mare responsabilitate şi nu e bine să fie încredinţată oricum şi oricui.

        Nu, imigrantul nu e redus la zero. Există lucruri pe care nu i le poate contesta nimeni. Iar diploma este unul dintre ele. Însă de aici şi până la a putea să o şi foloseşti, e o diferenţă.

        • Elena
          2010/10/11 at 21:11

          Pai tocmai asta e, ca unii nu si-au folosit diploma nici la ei acasa! Cunosc destui cu diplome de inginer (sau profesor) care au facut facultatea ca asa era pe vremuri, sau ca asa e la moda acum, sau care nu au profesat ca nu se platea bine si au ales sa faca alte munci… Si atunci cum de se plang ca nu pot folosi diploma aici?

    • Elena
      2010/10/11 at 21:06

      Si, apropos, fiecare emigrant e un caz aparte.
      Sa luam cazul a doi imigranti, ingineri, din Romania, care nu si-au practicat meseria de inginer niciodata, ci au invartit ceva hartii la un birou… Sosesc aici si se hotarasc sa faca munca de office. (Am in minte doi ingineri in carne si oase, nu vorbesc complet din imaginatie.) Cel care trebuie invatat sa deschida un word document si sa faca save as si apoi sa type in cateva randuri, iar cu engleza este la pamant, normal ca are nevoie de cursuri de alfabetizare si de office inainte de a intra la un job. Cel care se descurca cu engleza si stie sa lucreze cu word, excel, access si alte cele, poate lua din prima saptamana un entry level job. In doi ani, si cel cu cursurile si cel cu experienta in munca, ajung sa concureze pe aceeasi pozitie. Sanse mari sunt ca al doilea sa fie cel preferat, ca are si experienta in munca…
      Daca le asculti povestile, primul spune: a trebuit sa o iau de la capat, sa fac CURSURI aici! Celalat iti va spune: am trimis aplicatia si m-au luat la job. Acolo mi-am gasit nisha si m-am specializat pe asta! N-am facut o ora de CURS!
      Il vei numi pe al doilea – caz fericit sau exceptie. Eu il voi numi – emigrant care a venit cu English skills si computer literacy.

      • Florin
        2010/10/12 at 01:55

        Elena, din pacate eu cred ca suntem putini care intr-adevar am venit aici si am avut „strong English skills”. Chiar si eu dupa 4 ani intr-o firma multinationala, vorbind doar engleza si lucrand si in SUA pentru cateva luni (e adevarat nu in domeniu) am fost surprins de lacunele ce le am cu limba engleza.

        Din aceasta cauza nu cred ca voi lua testul TOEFL cerut de APEGBC cu nota ceruta (112 computer base), asa ca voi apela la un curs de engleza „Communication for Engineers” recunoscut de APEGBC si care inlocuieste testul TOEFL.

        Dar eu nu am nici o problema sa fac acest curs, fiindca imi dau seama ca nu pot profesa in meseria mea fara sa vorbes foarte bine engleza.
        Daca vrei, nici eu nu cred ca ai apela la un inginer / medic / profesor aici in Canada, daca vezi ca nu te intelegi perfect cu el.

        Asadar, dragi emigranti care sunteti pe drumul spre Canada, sa va imbunatatiti engleza cat mai mult, fiindca conteaza enorm in obtinerea primului job si in obtinerea licentierii in meseria voastra (mai ales daca este „regulated job”) !!!

  8. 2010/10/11 at 20:56

    Florin, să dea Dumnezeu să-ţi obţii licenţa cât mei repede şi cât mai uşor (dacă se poate spune aşa).

    Da, ai dreptate. Ca şi în medicină, şi în construcţii e nevoie de un stagiu. Iar anul de experienţă în Canada sunt sigur că va trece repede 😉

  9. Florin
    2010/10/12 at 01:35

    Multumesc Gil, sa dea Dumnezeu sa treaca cat mai repede, iar in acest timp sa imi dau cu succes examenele pe care ma astept sa mi le ceara APEGBC. Nu ma astept sa fie neaparat maxim un an, dar stiu ca va depinde doar de mine sa invat pentru examene si sa le iau.

    In ceea ce priveste faptul ca eu lucrez ca inginer, dar nu am drept de semnatura acuma, nu ma deranjeaza si nici nu ma ofenseaza deloc. Este un proces normal in care un nou venit ca mine se obisnuieste cu sistemul de proiectare cu totul diferit de aici (ex: sistemul imperial in loc de cel metric, codurile de proiectare diferite, chiar si limbajul tehnic care este un pic mai diferit fata de ce am lucrat eu acasa, chiar daca am 4 ani experienta intr-o multinationala, in care am vorbit doar engleza).

    Eu cred ca daca noul imigrant vine cu obiective clare aici in Canada (ex: daca continua pe meseria lui de acasa, atunci sa stie care sunt etapele pe care trebuie sa le parcurga, si cat dureaza ele) va avea numai de castigat, nu va pierde timp pretios ca sa se hotarasca pe ce drum sa mearga, si mai ales nu va avea dezamagiri cu privire la integrarea profesionala aici.

    • Alina Pepine
      2015/04/05 at 22:11

      Buna Florin
      Ma numesc Alina Pepine din Brasov…. sunt inginer geodez/topograf, al fel si sotul meu, avem experienta (eu 7ani) sotul 10 in domeniu ca ingineri la noi. Eu sunt si auditor energetic recunoscut de Ministerul Dezvoltarii. Pe partea de cadastru avem amandoi autorizate de Agentia Nationala de Cadastru, eu de Ministerul Justitiei, sunt sanse sa ne putem integra in socitatea canadiana?..in domeniul nostru..tehnic?
      Mentionez ca avem cunostinte tehnice, parte de teren cat si prelucrare pe calc(Autocad), limba engleza foarte bine.
      Astept cu interes un raspuns. Multumesc

  10. Florin
    2010/10/12 at 01:59

    Vad ca astazi ne-am inflacarat sa dam replici peste replici.
    Haide-ti sa ne si bucuram de ziua libera, si sa o sarbatorim ca asa e traditia in tara in care am ales sa ne traim viata. 😉
    Happy Thanksgiving!!!!:)

  11. 2010/10/12 at 20:43

    Ma bag si eu la urma, dupa ce s-a stins valul canadienilor si sunteti toti plecati la taiat curcanul:) Chiar, se taie curcanul si acolo sau doar la americani?
    Mi-a placut chestia cu „nimeni nu-ti contesta aici diploma, dar nu poti s-o folosesti” 🙂 De pe malul Dambovitei suna cam a ocolire a problemei, dar voi stiti mai bine. Sigur ca nimeni nu te cocoatza direct pe varful carierei cand schimbi sistemul si tara, dar parca nici s-o iei de la capat cu facultatea nu e chiar asa la indemana. Eu am detectat in postarea lui Gilbert o tentativa de a spune un adevar pe care ceilalti vreti sa-l mascati. Recunosc ca nu va cunosc pe voi ceilalti, nici pe Gilbert suficient de bine, dar atata cat l-am cunoscut aici in tara mi s-a parut ca spune lucrurilor pe nume. Din perspectiva asta imi pare cam deplasat comentariul lui Sergiu, care spune ca nu trebuie sa faci acelasi lucru acolo, ca si in tara, ca doar de aia ai plecat. Pai cred ca majoritatea celor care au plecat au fugit de sistem, nu de propria meserie, pe care banui ca au ales-o de placere. Iar a spune lucrurilor pe nume, iar nu mi se pare un semn ca nu vei face multi purici in Canada. Poti sa faci puricii aia si daca ai ochii deschisi si admiti ce ti se intampla. Probabil ca chiar si asa, discriminati sau semidesconsiderati, tot e mai bine decat jecmaniti si de demnitate in propria tara…

    • 2010/10/15 at 00:06

      Nu am fugit de meseria mea. Pur si simplu nu mi-a placut ce faceam, nu aveam satisfactii. Motivul principal pentru care am plecat a fost sistemul, cum ai spus si tu. Ceea ce vezi tu in fiecare zi. Cum ar fi tiganii care au pus manelele sa urle de hramul Sf. Cuvioasa Paraschiva, langa biserica. Si asta e doar un exemplu. Nu mi-as dori sa fiu in Romania acum.

      Eu am vazut venitul aici ca pe un nou inceput. Altii nu l-au vazut asa. Treaba lor, asa ca nu mi se pare deplasat sa zic ca aici poti sa faci ce vrei daca muncesti si stii ce vrei. Mai important, trebuie sa iei lucrurile asa cum sunt. Iar asta nu inseamna resemnare. Nu vii in Canada sa muti muntii din loc.

  12. Elena
    2010/10/13 at 00:27

    Good points, Dollo. Tu il cunosti pe Gil, ca spunand lucrurilor pe nume. In interventiile mele, eu nu am incercat sa maschez un adevar, sau sa il dezic pe Gil, ci doar sa arat si alta fatza a monedei. E scrie obiectiv ca un om informat si traitor 6 luni in Canada. Altii scriem ca oameni cu experienta de mai bine de 10 ani pe aici. (Stiu ca la unii adauga doar anii, nu si adevarata experienta, la socoteala. Am pretentia ca nu fac parte din categoria celor la care doar anii se numara…)
    Declaratia „nimeni nu-ti contesta aici diploma, dar nu poti s-o folosesti” e falsa! Majoritatea emigrantilor si-o folosesc cu succes. A se vedea medicii! Nimeni nu le contesta ca au diploma de medic in Romania. Si cu diploma de medic din Romania, dupa ce au trecut examenele de bun simtz (engleza si etica) sunt medici! Nu trebuie sa faca facultatea din nou!
    A se vedea inginerii! Sunt angajati (cu diploma din Romania) pe pozitii de tehnicieni sau junior engineers fara nici o shovaiala. Daca vor sa intre in asociatia inginerilor atunci dau un examen de etica si duc dovada ca au experienta, si gata! Au inca o diploma! Cea de inginer aici!
    Profesorilor de liceu din Romania, ajunsi aici li se recunoaste bachelor-ul in specialitate. (Sper ca va dati seama ca nu in limba romana sau istoria patriei, ci in mate, fizica, chimie, geografie, muzica, …) In 9 luni de zile de program la SFU, dupa ce si-au facut engleza, au certificatul de profesor + pana la 10 ani de vechime (daca o au) din Romania.
    Contabilii! Daca au comanda limbii engleze incep direct in joburi de contabilitate primara, si de acolo urca… Bineinteles ca, aici ajunsi, oameni cu ASE-ul, sau alte studii asemanatoare si experienta serioasa in Romania, stiu ca pot face si vor sa faca mai mult. Atunci, avansarea in domeniu se face prin CGA si mana in mana cu experienta in munca. (Nu poti sa fii level 4 CGA daca nu ai si la job experienta si responsabilitati de level 4 CGA.)
    Dar, un inginer care, acum vreo 7 ani a fost ultima oara cand a facut in Romania ceva related to inginerie, e more likely sa inceapa aici cu CURSURI, daca nu e dispus sa isi ia un job de supravietuire pana se orienteaza si afla ce vrea, ce poate, ce se potriveste… As putea zice ca nici macar el nu mai crede in diploma lui! La ce i-ar fi bun sa isi echivaleze ceva pentru care nu mai are experienta recenta? In contextul asta, comentariul lui Sergiu nu e deplasat, e doar exprimat… tot fara ocolire… Cunosc multi romani cu diploma de inginer (mai multe femei decat barbati) care aici s-au hotarat sa faca CGA, munca de birou, nursing, property management sau sa intre in invatamant.
    Unii fug aici de propria meserie: de obicei o schimba cu una care le aduce bani mai multi in timp record. Cei care au ales-o cu placere de prima data, in general, gasesc o nisha sa si-o faca cu drag si aici.

    • claudiu curduban
      2011/06/13 at 15:00

      buna ziua,claudiu ma numesc si as dori sa ti adresez o intrebare legata de echivalarea diplomei de profesor de educatie fizica in canada bineinteles. Tin sa precizez ca vorbesc engleza fluent,locuiesc de aproximativ zece ani on irlanda. Care ar fi pasii ce trebuie urmati pt a mi profesa meserie de profesor de educatie fizica in canada. Va multumesc anticipat,v am ales pe dv deoarece mi placut mult cum ati abordat problema. Daca puteti v as ruga sa trimiteti un email la adresa c***@yahoo.com

      • 2011/06/29 at 06:22

        Claudiu, hai că încerc să-ţi răspund eu…
        În principiu „ăştia” nu vor să echivaleze nimic pe de-a moaca. Trebuie să faci nişte cursuri, că altfel nu se poate (e o întreagă industrie pe partea asta, extrem de bănoasă pentru ei).
        Ei n-au profesori de educaţie fizică, aşa cum sunt în RO. O echivalare canadiană a meseriei tale ar fi cea de „instructor” şi s-ar încadra în grupa ocupaţională 52 şi care cuprinde codul NOC 5254 – Program Leaders and Instructors in Recreation, Sport and Fitness. Dacă ai să te uiţi la „Employment requirements” vei vedea că în general este nevoie de o certificare.
        Cu o astfel de certificare poţi aplica (şi) pentru un job de instructor la o şcoală. Din păcate astfel de joburi sunt part-time (câteva ore pe zi, funcţie de orarul elevilor), sunt slab plătite şi e posibil să necesite nişte ore de voluntariat în prealabil pentru a te angaja. Neplătite, desigur. În compensare e indicat să-ţi găseşti job de instructor de fitness, aerobic, fizioterapeut sau de personal trainer. Astea sunt mult mi bine plătite, dar tot part time.
        Acum, având denumirile joburilor pe care te-ai putea „arunca”, fă o „gugăleală” şi vezi ce cursuri sunt necesare, cât durează şi cât costă.
        Baftă!

  13. hmm
    2010/10/13 at 02:32

    Dollo, eu nu’s plecata la taiat curcanul, ca mi-e prieten si-l las cu viata. Asa ca iti raspund eu : in Canada totul e o ocolire a problemei … un soi de una e parte adeclarata si alta e realitatea ( de multe ori pe dos ).
    Realitatea este ca una din cele mai mari afaceri ale tarii asteia, este educatia ( prin nerecunoasterea profesionala a diplomelor imigrantilor ). Ei fac doar recunoasterea academica ( aia pe care iti zice ca da, ai facultatea x din Romania, care e echivalenta cu facultatea X din Canada. Si iti scrie cu majuscule pe „echivalare”, ca NU ai drept de practica ).
    Si da, cam trebuie sa reiei totul de la inceput, ca trebuie sa faca si scolile niste bani grei … E o batjocura, dar asta e : e mai bine decat in romania, chiar si asa …

    • Elena
      2010/10/13 at 16:55

      Saracii emigranti! Dar mult mai contribuie ei la prosperitatea tarii asteia! Jecmaniti de diplome, scot bani grei de pe unde pot sa si le refaca… Asa se explica faptul ca Cristina este singurul emigrant in clasa ei de nursing! Si nepoata mea la fel, a fost singura emigranta la ECE. Si prietenele mele de la CGA, care se pierdeau la examene tinute in sali de sport, si aveau cunostinta de, poate, cate un alt roman, sau sarb, pe sala… Si eu, pe unde am fost studenta, in afara de ESL, am fost tot singurul emigrant… Si in clasele in care predau, de ani multi, se mai ratacesc cate un emigrant, pe ici pe colo, cate unul la 2 semestre, sau la 200 de canadieni… Bietii canadieni de la CURSURI, or fi numai de figuratie. Si mai sunt si naivi pe deasupra, habar nu au ca guvernul ii prosteste in fata despre diplomele emigrantilor.

  14. 2010/10/13 at 06:04

    Da Dollo, canadienii sunt primii care taie curcanul. Pe ăia sfrijiţi care mai rămân îi fugărim over border, la americani. Să aibă şi ei ce pune pe masă. 😀

    Da, asta e buba cu diploma aici. Uneori (doar în anumite domenii şi mă feresc să generalizez) e ca şi cum n-o ai. Unii sunt puşi în postura de a alege între a reface o bună parte din cursuri/şcoală (pentru anumite materii poţi scăpa de cursuri, pe baza foii matricole din România), vs. a alege o nouă carieră. Care să-i ofere şanse mai mari de angajare şi o remuneraţie mai bună decât pe profesia lui din ţară. Pentru că efortul e cam la fel. La asta se referea Sergiu în comentariul său.

    Îmi aduc aminte că încă de la începuturi eram tare curios să aflu ce strategii au adoptat românii veniţi înaintea noastră. Cel mult 50% din cei cu care am vorbit până acum au afirmat că şi-au păstrat meseria pe care au avut-o în ţară. Restul… s-au „recalificat”. Citiţi „EuroFest 2010, văzut de un newbie„. „Concluziile anterioare” la care făceam referire atunci sunt cele prezentate acum, aici.

    Ideea este că cu cât înţelegi realitatea canadiană mai bine (problema diplomelor este o realitate), cu atât mai repede poţi să te „adaptezi” la situaţie şi să găseşti soluţii sau compromisuri. Nu pierzi timp util, nu risipeşti bani preţioşi, nu consumi neuronii aiurea.
    Canada nu e o ţară perfectă. Nu există ţară perfectă. Iar în unele privinţe Canada este de-a dreptul chiar primitivă, comparativ cu România. Tocmai de aceea se pot găsi acele „nişe” de care zice Elena şi care îţi pot permite să te bucuri de viaţă în Canada mai mult decât în România. Da, e mai bine decât în România, chiar şi aşa…

  15. 2010/10/13 at 16:21

    ok, ok, long live the turkey. Until next year at least! 🙂

    • Elena
      2010/10/13 at 19:47

      S-a omis ceva aici: Canadienii (nativi, cum zice Gil), daca vor titlul de PEng, si ei trec pe la APEGBC, la fel ca si emigrantii. Si ei au nevoie de 4 ani de munca pe langa un inginer cu semnatura si de trecut examene, poate… (Ca mai au optiuni sa faca o parte din requirements in paralel cu anii de studiu, e altceva.) La fel si cu certificatul de profesor de liceu, scoala generala sau gradinita. Nu numai emigrantii au nevoie de un an de CURSURI in Faculty of Education, dar si canadienii cu o facultate terminata. Ba mai mult, la SFU, pentru emigrantii cu experienta la catedra, s-a creat un program special, cara dureaza, cam doua treimi din programul canadianului care vrea sa devina profesor…
      Sa ma scuzati, dar eu nu prea vad discriminare a emigrantului, ci doar sanse egale cu ale Canadianului de a isi face o cariera aici.

  16. sabina
    2011/01/11 at 15:33

    Sunt student in anul 5 la univ. Transilvania Brasov si ca orice al tanar medicinist mi-am analizat perspectivele si am ajuns la inevitabila concluzie : FUGI CAT DE REPEDE POTI DE AICI…
    Am can cutreierat mica noastra ” U.E” si m-am lovit mereu de stigma de ROMAN …. nu stiu parca ai un ” RO” mare in frunte si nu poti trece peste… asa ca am hotarat sa plec peste ocean undeva unde minoritatiile noastre nu ne-au facut de rusine pentru ca si-au oprit carutele la Atlanitic.
    Canada are unul dintre cele mai bune sisteme medicale din lume e ” the promised land” pentru un tanar medic
    … dar acum o sa va explic drumul prin desert pana la a ajunge medic specialist…
    1–> Spre fericire facultatile din tara noastra sunt parte din ” Tratatul de la Geneva 2000″ ceea ce ne da dreptul si speranta sa aplica la examenul MCCEE
    MCCEE (The Medical Council of Canada Evaluating Examination )este un examen de echivalare ce se da de catev aori pe an in centre din Europa. Aceste centre se schimba in fiecare an dar in principal engleza-Londra, franceza-Paris… este un examen grila din 2010 : 180 de grile cu complement multiplu, sustinut pe calculator din medicina interna, pediatrie, chirurgie… exista foarte multe materieale de studiu pentru acest examne costul cartiulor ridicanduse la 300 Ca$, de asemenea taxa de admitere la examen ste de 1700 Ca$.
    De asemena vreau sa precizez ca acest examne poate fi dat in anul 6 de studiu ….
    2—>The Medical Council Canada Qualifying Examination Part I (MCQEE Part I)
    Trebuie sa fi absolvent si licentiat si sa ai precedentul examen luat .
    contine 196 de intrebari grila cu complement multipolu si un examne clinic.
    Acest examen este dat de toti absolvcentii de medicina chiar si de canadieni.
    Daca ai luat acest examen ( si conteaza punctajul) ai dreptul sa aplici la program,ele de internship …
    acestea sunt in functie de spitalul universitar care il organizeaza . Oricum intre 12 luni- 24 luni vei fi intern intr-un spital si vei munci de iti sar capacele… spre fericire acest internship este platit cu in jur de 45000 Ca$ pe an dar si cu cel mai valoros lucruri —> references si recomandations si de asemena atestatul ca ai facut acest internship fara de care nu poti participa la ultimul examen si cel spre care toti ravnim…
    3—->The Medical Council of Canada Qualifying Examination Part II ( MCQEE Part II)
    Acesta este examenul de rezidentiat propiuzis este un examne clinic de 3 ore si va v-a da sansa sa intreti in programele de rezidentiat si sa deveniti specialist .
    Rezindentiatul dureaza intre 3-5 ani si salariu este in functie de anul de rezidentiat dar e decent in jur de 60-70.000 Ca$/ an.
    Apoi la sfarsit vei da un examne iti vei lua parafa vei lucra in cele mai bune conditii si vei avea un venit mediu pe an de 600-700.000 Ca$/an acesta era acum 2 ani salariu mediu a unui medic specialist in Canada cand exista un cap de 700.000 $Ca/ an pentru doctori dar de 2 ani s-a ridicat acest cap iar doctorii au venituri in jur de 1 million de $ Ca pe an si de asemena lucreaza in cele mai bune conditii…
    Daca e cineva care mai da MCEE anul viitor sa ma contacteze poate ne putem ajuta cu materiale si m ai multe informatii…
    Eu sunt hotarata de acest drum si pentru cei ce de asemena se vor alatura va urez mult succes spor la invatat 🙂
    APROPO :
    uitat sa percizez se cer de asemnea examne de limba :
    engleza : Toefl si TSA
    franceza DELF/DALF
    sa fi bilinbg este un ATU
    🙂
    numai bine,
    sabina.
    Am uitat de asemnea sa precizez ceva important : DUPA CE AU TRECUT 2 ANI DE CAND AI ABSOLVIT FACULTATEA ( LICENTA) NU VEI MAI FI PRIMIT IN NICIUN PROGRAM DE INTERNSHIP IN CANDA —-> GAME OVER!!!
    Dupa cum vedeti e greu sunt multe examene de luat si totul sta la nivelul de cunostinte si capacitate personala de a muncii si invata

  17. sabina
    2011/01/11 at 15:41

    Singurul examen in plus este MCEE in rest si absolventii canadieni trebuie sa dea aceleasi examne si sa parcurga aceleasi criterii…
    Nu exista discriminare nu exista privilegii totul e fair.
    Plus ca MCEE este un examen extrem de usor ce pooate fi luat de un student de anul 4 ….

  18. Ana
    2011/09/24 at 15:51

    Salut Sabina.
    Si eu dau MCCEE anul viitor, trec anul 6 acum si m-ar interesa sa vorbim. Scrie-mi un mail la iacobana@yahoo.com
    Sau l-as ruga pe administratorul site-ul daca se poate sa-mi trimita adresa de email a Sabinei..vad ca se trece obligatoriu la trimiterea unui comment.

    Multumesc frumos.

  19. Bogdan
    2013/03/24 at 01:56

    Buna ziua tuturor, numele meu este Bogdan, sunt student in ultimul an la Facultatea de Arhitectura din Bucuresti (Ion Mincu) si sper sa devin diplomat in aceasta vara. Am rude in Canada (Ontario) si ma bate gindul sa plec, insa nu am reusit sa-mi fac o parere in legatura cu statutul meseriei pe care mi-am ales-o, in Canada. Presupun ca procesul de echivalare a studiilor / profesare ar trebui sa fie similar cu cel al unui inginer, nu? Si as mai avea o intrebare :daca m-as inscrie la un Master in cadrul unei universitati din Canada ar fi un avantaj, dupa absolvire?! Daca are cineva vreo informatie as fi recunoscator daca mi-ar scrie pe adresa tartaubogdan@gmail.com

  20. Monica
    2017/04/20 at 23:04

    Buna!
    Numele meu este Monica, am terminat Stiintele Educatiei in Romania specializarea Asistenta sociala, absolventa si a Departamentului Pedagogic, iar sotul meu profesor de sport,absolvent UBB. Ce sanse avem, in ce directie sa ne indreptam pt a afla mai multe detalii.
    Merci.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *