Da, ştiu, n-am mai scris nimic în ultima vreme şi-mi fac mea culpa.
Am trăit frumos ÅŸi m-am bucurat atât de lucrurile frumoase cât ÅŸi de belele. Că ÅŸi belelele curg…
Au trecut 5 luni de zile de când suntem aici. Pentru noi parcă a fost ieri, atât de repede trece timpul. Deja au început ÅŸi ploile. Ieri dimineaşă când m-am dus la servici erau 10 grade în faÅ£a biroului. TotuÅŸi Narcis îmi zice că vara nu s-a terminat încă, dar parcă mie tot îmi vine să-l întreb în fiecare zi cam când vine “căcatul alb”. Ba uite că-mi aduc amine cum că l-am întrebat deja (n-am mai avut răbdare). Mi-a zis că aici căcatul nu e alb ci e ud. Nu-l contrazic, că doar el a văzut mai mulÅ£i decât am văzut eu.
Dacă suntem fericiţi? Nu prea suntem fericiţi, dar mai lucrăm la aspectul acesta 
AÅŸa cum ne aÅŸteptam, la pomul lăudat (numit generic Canada) nu te duci cu sacul… Nu, nu e chiar idilică Å£ara asta, dar sunt convins că se poate ÅŸi mai rău.
Good Bye!...
Canada are ÅŸi părÅ£i bune, dar are ÅŸi părÅ£i rele, de care majoritatea celor plecaÅ£i se cam feresc să vorbească atunci când e momentul. Sunt lucruri peste care unii pot să treacă iar alÅ£ii nu. Lucrurile “rele” (deÅŸi termenul nu e chiar cel potrivit) sunt în general aspecte supărătoare, deranjante, care uneori Å£in de prostie, dar peste care consider că noi – adică eu, Cristina ÅŸi juniorul – am putea trece (prin acomodare sau ignorare). ÃŽn rest sunt chestii la care am devenit imuni încă de pe când eram în România (adică, cum s-ar zice, ÅŸi România are avantajele sale).
Salutare tuturor!
Incitant subiectul
Ai dreptate ca subiectul este foarte rar abordat de canadieni (tocmai vorbeam zilele trecute cu un prieten care traieste acolo de 7 ani si am observat ca “dansa” foarte bine in jurul subiectului).
Din pacate si articolul asta este foarte vag, poate n’ar strica sa revii cu un top 3
- top 3 lucruri care va plac in CA
- top 3 lucruri care va scot din sarite
Asta ca sa avem si o parere cat de cat echilibrata despre CA – de obicei oamenii tind sa alunece fie spre “all is great” fie spre “Gica-contra” dupa suficient timp
Asa, asa, subscriu si intaresc ce zice domnul de mai sus. Baga fapte concrete, domnu, nu ne lasa asa ca si cum ar face Boc o remaniere de catifea, ca nici pe meleaguri dambovitene nu mai tine catifeaua. Zi-le pe bune, domnu Gil!
Deci eu nu pot sa inteleg nici moarta, de ce romanii ocolesc sa spuna celor din tara, adevarul despre Canada : adica si partile “umbroase”. Nu intelge care e motivatia.
Meridivs, hai sa-ti dau o mana de ajutor :
— 3 lucruri bune in Canada : protectia animalelor, parcurile, politia care isi face treaba.
— calitatea proasta a mancarii,ipocrizia si pilele, faptul ca n-au nevoie de imigranti decat sa-i exploateze la munca de jos ( si pentru asta, le pun bete in roate cat se poate, ca sa-i faca la buzunare ).
Initial voiam sa raspund doar la “calitatea proasta a mancarii”, pentru ca aveam exemple personale la indemana. Uite ca ma lansez acum sa mai zic ceva si despre ultimul exemplu la rubrica ce nu ii place lui Hmm in Canada: “faptul ca n-au nevoie de imigranti decat sa-i exploateze la munca de jos ( si pentru asta, le pun bete in roate cat se poate, ca sa-i faca la buzunare )”. Imi pare foarte rau, dar asta este fals. E drept ca sunt multi emigranti care vehiculeaza aceasta idee…
In primul rand am o intrebare: Ce inseamna munca de jos?
Canadianul, in general, are respect pentru orice munca. Ultimul clerk si seful de departament se saluta pe numele mic. Secretarele, de exemplu sunt persoane foarte competente, care conduc sau iau minute la sedintele de departament si sunt on top of almost every subject. Uneori chiar si technical subjects, pentru ca sunt recrutate dintre persoane care au macar un bachelor in domeniu… La picnicurile departamentului, seful de departament sta si face gratarul. Acum vreo 10 ani la primul picnic al universitatii la care am luat parte, mi-au dat lacrimile cand l-am vazut pe decan cu shortul de bucatarie peste cravata, intorcand hambugherii… Suprapuneam imaginea lui peste ultimul bbq cu directorul liceului la care eram profesoara in Romania. Il vedeam in fruntea mesei pe el si pe profesorii, mai ales pe cei suplinitori, saracii, care mai de care dandu-i tarcoale sa-l intrebe: “Ce sa va mai torn in pahar, domn’ director? Vreti putina afinata facuta de mine? Vreti carnea mai prajita sau in sange? Mai grasa sau mai uscata…” La picnicul de aici eram complet derutata! Nu mai stiam care e munca de jos! Prajitul gratarului stiam, de vreme ce directorul statea la masa! Ce cauta atunci decanul acolo? Nu trebuia el sa fie servit, ca orice shef si femeia de servici sa fie la foc? Si cand am trecut pe la el sa ne serveasca cu hamburgerul ales il stia pe fiecare pe nume si avea un cuvant de multumire ca munca lui sustine scoala!…
Canada are nevoie de oameni competenti. Si recrutandu-i pe anumite criterii are sanse mai mari ca cei mai multi dintre cei sositi aici sa si ajunga acolo unde pot lucra la full potential. Din experienta mea cu emigrantii (care nu e de neglijat, avand in vedere numarul de ani aici si de noi veniti pe care i-am asteptat la aeroport si indrumat dupa aia), cei cu atitudine pozitiva (nu spalati la creier, ci necarcotasi sau nescarmanatori in cele rele (care sa le explice, in general, propriul lor esec sau neputintele)) au un statut de apreciat in Canada. Prietenii nostrii sunt ingineri cu PEng, profesori cu PhD sau PDP sau Master, profesori de liceu sau de scoala generala, educatoare, manageri cu MBA sau CGA, tehnicieni, contabili, asistente medicale, medici, ITsti, secretare, payrol officers sau managers, manageri de bloc, property sau facility manageri, dentisti, cercetatori, constructori, instalatori, electricieni, soferi de tir, chimisti, agenti de vanzari… Ce sa mai enumar? Cunosc chiar si carcotasi, care nu ar incuraja pe altii sa emigreze sau sa avanseze, care nu ar zice o vorba buna despre Canada si care se plang de Canada si in timp ce savureaza pina colada in Caraibe, de cateva ori pe an… Ca nu te asteapta ofiterul de emigrari la sosire cu “Buna ziua, dnul inginer!” e altceva. Asta nu inseamna ca cel sosit e trimis la “munca de jos” sau ca nu e liber sa se informeze care sunt variatele de a ajunge a “munca de sus”. Care e drumul pe care il alege sa ajunga unde viseaza e numai decizia lui, a noului venit. Multe depind sau sunt atrase doar de om, de cel in cauza!
Măi oameni buni, da’ io îmi tocesc degeaba dej’tele pe tastatură? Despre unele chestii am pomenit deja de-o vreme încoace prin postările mele (cam de pe când m-am limpezit că totuÅŸi nu-s chiar paranoic ÅŸi cusurgiu). Sau poate că am fost prea “finuÅ£”…
ÅžtiÅ£i voi cum se zice despre un lucru: e frumos, e altfel, dar parcă-i lipseÅŸte… ceva. Cam aÅŸa ÅŸi cu Canada asta: mă aÅŸteptam la ceva mai mult.
Hmm a completat foarte bine ÅŸi sunt de acord cu ce zice. ÃŽnsă nu confundaÅ£i pilele de aici cu cele din România. Aici termenul folosit este “networking” (am pomenit deja despre asta). Despre mâncare n-am avut timp să… De fapt sunt multe despre care n-am avut timp să scriu, iar timpul a devenit deja ceva foarte preÅ£ios. ÃŽnsă până la urmă tot voi aborda subiectele care mă dor…
Ipocrizie si pile avem si p-aci. Deci ramane mancarea, la care n-am ce sa obiectez… mai ales daca ai o bucatareasca buna in familie si o piata (inca) naturala si traditionala in cartier. Eventual si niste rude pe la tara ajuta la gustul bun al mancarii…
In rest, protectia animalelor la noi se face cu bata, parcurile se defriseaza de copaci ca sa incapa ghivecele scumpe cumparate de primarie iar politia, eheee…
Dollo, sa nu iti imaginezi ipocrizia aia in care cineva te linguseste pe fata si te barfeste in spate! Unii numesc ipocrizie la canadieni calitatea lor de a nu isi arata sentimentele pe fata. Un functionar, in general, iti zambeste si te trateaza cu respect, chiar daca, in mod normal i-ar veni sa te arunce pe geam. Nu se lasa provocati! Zambesc. Daca nu sunt de acord cu tine nu iti zici direct “ba, esti prost!” cum ar face unii romani, ci zic “interesant punct de vedere! Nu as fi pus problema asa vreodata. Dupa parerea mea lucrurile stau cam asa…”
Mancarea? Tocmai de asta nu ne putem plange aici, ca se gasesc absolut de toate, din toate colturile de lume, si mai ales acum, pe timpul verii, proaspete de la ferme din BC! Am facut zilele trecute niste vinete si niste ardei copti pe gratar, inainte de gratarul propriu zis, asa ca sa ardem gratarul cu folos… Am tras apoi niste ardei umpluti, cum numai la mama mai mancam. Si pe langa mamaliga am facut o tocanita de ardei copti cu rosii. Toate crescute si coapte in zona. Si cand ma gandesc la cate bucatarii avem acces… imi lasa gura apa! Vreau sushi, dar o sa ma abtin pana maine…
Elena, eum-am plans de calitatea mancarii, si nu lipsa mancarii !
Unde dai, si unde crapa …
Eu vorbeam si de cantitate, dar mai ales de calitate. Sau nu ti-au sugerat ardeii mei copti calitate?
Sau rosiile, cu gust de la bunica din gradina? De ce alta calitate sa mai fie vorba? Ca eu gasesc tot ce vreau si la ce calitate poftesc… Am avut mereu la indemana mancare romaneasca gustoasa si de unele bucatarii, ca de exemplu japoneza, tailandeza, portugheza… nici nu incape discutie. Cum am zis, chiar ca imi lasa gura apa!
Ardei copţi? Yummy!!! Chiar că-mi lasă gura apă
Nu-mi place ca nu sunteti fericiti! Va rog lucrati la asta cat mai repede si cat mai intens!
Ce naiba? sunteti o familie frumoasa!
…10 grade…ploi…nici asta nu-mi place cum suna
. Dar nu poate fi mai rau decat in Bucuresti. sub nicio forma!
pe de alta parte cred ca oriunde ne-am duce, nu e ca ACASA; iar dorul de tara asta de kk ne va urmari o buna bucata de drum. Pe unii mai putin, pe altii mai mult…..
in plus mai e si teama de a lasa totul in urma. Familie, prieteni, obiceiuri, job…. etc.
Au fost la sfarsit de august vreo doua zile cu ploaie (binevenita – cei naturalizati deja aici welcomed the rain because this is what keeps all the green all year round). Acum e soare din nou. Si luna septembrie e de obicei cea mai frumoasa! In general, nu ploua, temperatura e pe la 20C, numai buna sa te simti comfortabil imbracat lejer si sa te bucuri de tot ce e in jur… (M-am uitat pe vremea in Vancouver pentru urmatoarele doua saptamani si arata cam neobisnuit, adica un numar cam egal de zile cu soare/soare-cu-nori si poaie. Temperatura e putin sub media istorica.)
Nu stiu altii cum sunt, dar mie mi se pare ca traiesc un vis traind aici. Vara poti sa combini o iesire la munte cu o baie in ocean si gratar pe malul oceanului sau cina la ce bucatarie simti ca ai vrea. Iarna, in 30min de acasa suntem pe partia de ski, si schiem cu un peisaj de nedescris in fata ochilor – oceanul auriu in soare sau o mare laptoasa de nori albi deasupra Lower Mainland-ului… Oare ce si-ar mai putea dori cineva sa fie fericit? Vii de la munca, in orice sezon, si ai gramada de parcuri care te asteapta sa iesi. In Vancouver te poti simti in concediu tot timpul anului. Dupa servici iesi pe faleza. Unii, ca Gil, ies pe faleza chiar in timpul serviciului (imi imaginez), la lunch…
Katerina, nu le duce grija nefericitilor de aici. Inca nu s-au deschis la ceea ce ofera Canada ca sa se bucure de toate la potential. Dar va veni si vremea aia!
So, hmmm. Chiar ca nu inteleg ce adevar sa transmitem celor din tara? Asta e Canada pe care o stiu eu.
Elena, imi place foarte tare cum descrii ceea ce simti! asta visez si eu ca voi trai cand voi ajunge acolo
Asa o a fie! Vin-o cu bine!
venim, venim
Să dea Dumnezeu să ţi se împlinească visul
Multumesc! Sa dea Dumnezeu sa ni se implineasca la toti!!
La chestia cu fericirea, aşa cum spuneam, mai lucrăm încă
Ploaia a trecut, aşa că mâine mergem la plajă la HorseShoe Bay (vi l-am descris deja aici şi aici).
Elena, gustul alimentelor nu este indicatorul de calitate. Din acest motiv nu m-am prins ca tu de fapt, vorbeai tot despre calitatea alimentelor.
Hmm,
Tin sa iti precizez ca e mai buna mancarea aci decat in Romania. O sa fii dezamagit, dar trebuie sa iti spun asta.
Imi pare rau pentru ideile tale preconcepute. Poate vroiai sa te referi la calitatea proasta a mancarii in legatura cu puii din Romania care sunt importati din Ungaria ( citeste etichetele mai atent ) si care cresc DOAR cu concentrate, sau la rosiile oltenesti care de fapt vin din Bulgaria … si lista poate continua.
Ce sa zic … romanii au idei preconcepute. Ca sa nu mai zic ca unii au si asteptari prea mari de la emigrarea in Canada …. imi pare rau pentru toti cei care va asteptati ca la robinet sa curga lapte si miere.
Se zice ca cei care emigreaza au nevoie de motive puternice pt. a invinge inertia tarii natale,la mine personal dorinta de a emigra se traduce prin faptul ca VREAU SA SCAP DE O STARE DE FAPT,deci doresc ALTCEVA.
La tine GIL se evidentiaza faptul ca ai facut pasul prin prisma PARTII FINANCIARE si a faptului ca in RO nu se poate trai.
Foarte bine punctat!Am inclus si eu de cateva luni in pachetul STARE DE FAPT si acest lucru care sincer a survenit din acest an.
Nu de mult a fost cineva care a emigrat in CA,si-a pus la punct un apartament,si-a luat o masina buna si dupa vre-o 3 luni cred a revenit pe forum sa spuna ca s-a intors in RO.Unul dintre motive a fost ca avea o casa mare in RO,casa pt.care in CA ar fi trebuit sa munceasca o viata sa aiba.Se pare ca omul a avut in plan sa emigreze in CA pt. ca sa-si faca o casa mai mare ca in RO.
Motivul expus l-am gasit …..fara cuvinte.
In general cei care fac un pas de acest gen au motive profunde,putin diferite de latura materiala,latura care in CA nu prea este o problema daca stii cat de cat butoanele pe care trebuie sa apesi.
Si mai in general cei care emigreaza in CA sunt oameni cu o anumita pregatire si stare materiala,oameni care sunt intr-adevar o mare pierdere pt. RO.
Vader, orice român cât de cât inteligent face pe naiba ÅŸi până la urmă se descurcă financiar. Dar când vede că starea de normalitate e privită drept anormalitate (citeÅŸte asta), atunci e clar că something’s wrong… Dollo a punctat foarte bine situaÅ£ia din România în articolul acesta.
Åži cu toate acestea, din unele puncte de vedere România e mai “convenabilă” decât Canada. AÅŸadar, vorba ta, chiar trebuie să fii foarte motivat/supărat ca să accepÅ£i Canada aÅŸa cum este ea, cu părÅ£i bune ÅŸi rele.
Bine punctat, Vader!
Cei care se gandesc sa faca pasul spre emigrare, trebuie sa cantareasca foarte bine motivele pentru a-si lasa tara natala, si aspiratiile pe care le au in noua tara.
Care crezi ca au fost actiunile care au dus la obtinerea cu succes a unui job? Din moment ce tu ai reusit esti modelul de succes bun de copiat. Eu am venit tot in aprilie dar nu am fost chemat decat la o singura companie ( compania era din Ontario si avea un birou la Vancouver ). In general nu am primit de la companiile locale nici un raspuns. Majoritatea nu au nici macar raspuns automat. Mentionez ca singurele modalitati de a-mi cauta un job au fost sa aplic prin e-mail la joburile care erau publicate pe siteurile de brokeraj de joburi si facandu-mi cont la mai multe companii de resurse umane.
Ovidiu, nu ştiu dacă acţiunile mele au fost cele determinante în obţinerea jobului. Eu înclin să spun (cu toată sinceritatea) că am avut mult, foarte mult noroc. Cam ca şi tine, n-am primit nici un raspuns la resumeurile trimise. Nici măcar un telefon, nici măcar un răspuns la follow-up letter. Nimic!
Vezi că firmele de recrutare te cheamă mai întâi la interviu cu ele, înainte de a te prezenta angajatorului. Asta ar putea fi un indiciu că ceva nu e OK la resumeul tău, din moment ce nu le-ai stârnit interesul.
Să ÅŸtii că nu există reÅ£ete de succes. Nimeni nu-Å£i poate garanta că dacă faci aÅŸa, sau aÅŸa, o să reuÅŸeÅŸti. PoveÅŸtile altora (inclusiv a mea) sunt doar experienÅ£ele personale ale respectivilor ÅŸi nu pot fi considerate drept căi de urmat. Poate cel mult pot fi folosite ca “material ajutător”. Mai pe scurt, eu cred că se aplică vorba aia românească: fiecare cu norocul său.
Deocamdată îţi urez să ai baftă şi să nu-ţi pierzi încrederea (deşi e al naibii de greu). Sper să se nimerească şi la tine, cât mai curând, resumeul potrivit, la locul potrivit şi la momentul potrivit.
Ţinem legătura.
Gilbert, da-i te rog adresa mea de email lui Ovidiu sa ma contacteze. Poate pot fi de ajutor cu ceva. Cele bune, Gelu
Nu m-am mai uitat de mult pe forum .Merci pentru oferta de ajutor. Am reusit sa obtin un job totusi. M-am bucurat la inceput , nu e un job rau , si lumea zice ca e bine platit. Imi asigura cheltuielile cotidiene. Determinarea in obtinerea unui scop este utila. Am trimis intr 500 si 600 de resumeuri. Program zilnic de cautat joburi de aproximativ 6-8 ore. Pentru fiecare job am facut o scrisoare de intentie speciala si in unele cazuri am modificat resume-ul. Am avut 2 refuzuri bazate pe faptul ca sunt imigrant ( mentionez ca lucrez ca inginer software). Jobul pe care il am acum l-am obtinut in pozitia de “manual tester” si in cateva zile m-au promovat. In momentul de fatza nu depun activitatea pentru care am fost anganajat dar sunt platit pentru activitatea care am fost angajat. Colegii de origine canadiana si cu “scoala” canadiana carora le fac muca si curat cretinitatile care le fac sunt platiti aproximativ cu 50% mai mult. Long story short m-am angajat doar ca tester pentru ca mi-au spus explicit ca nu am experienta de British Columbia ( daca ai lucrat la Montreal sau Ontario nu se pune ), dar acum fac munca de inginer plus aditionale. Dar bine ca am obtinut si pozitia asta.
Aviz celor care vin din alte provincii la Vancouver :
– unele companii ( precum cele cu care am avut eu neplacerea sa tratez ) nu iau in considerare nici experienta avuta in alta provinci si nici rezultatele testelor la care te supun.
– in cazul care ai o profesie de high end si esti si capabil pentru ea va trebuie sa fii recunoscut de “clica” si asociatiile locale unde trebuie sa platesti cateva sute de dolari pentru inscriere si inca o suta si ceva anual . In cazul in care esti inginer primesti un inel de titan foarte cool numai bun de prins acolo unde vede numai nevasta.
– echivalarea studiilor si obtinerea unei diplome dureaza ani ..( de la 5 ani pana la 10 ani ). Asigura-te ca esti tanar …inca.
Mentiune:
Ceea ce spun este strict legat de industria software. Este doar o nisa nu stiu daca este generalizat. Dar totusi standardele industriale sunt internationale nu numai de Canada sau de Statele Unite. Banuiesc ca situatia isi are radacinile in faptul ca locuitorii Americii de Nord nu sunt capabili sa constientizeze cat de mare este planeta Terra ( nume pe care nu il cunosc .. ei spun Earth. Vezi – New Foundland care nu are nici o insemnatate in engleza si este o traducere de la “Terra Nova” ).
[...] credit – prima plată onlineSergiu în Card de credit – prima plată onlineOvidiu în Canada după 5 luniGilbert în Card de credit – prima plată onlineGilbert în Groundhog [...]
[...] bradului, la poale de Pietricică, în veÅŸnicele plaiuri mioritice… Ceva mai târziu, adică după 5 luni, cam priveam lucrurile cu alÅ£i ochi [...]