Transportul public în Vancouver

Am zis că într-o bună zi am să povestesc câte ceva despre sistemul public de transport din Vancouver Lower Mainland. Iată ce am reuşit să pregătesc câte ceva.
Ţin să precizez, încă de la început, că informaţiile s-ar putea să nu fie chiar complete. Pe de altă parte trebuie să înţelegeţi că, în timp, este posibil ca unele aspecte prezentate aici să nu mai fie conforme cu realitatea (din motive care nu ţin de mine – ex. costul călătoriilor, trasee etc.). Unele denumiri le-am folosit direct în dialectul local (lb. engleză), pentru învăţarea termenilor uzuali.

Vancouver se laudă cu unul dintre cele mai moderne şi cele mai bine puse la punct sisteme de transport public. Nu pot aprecia dacă aşa şi este, dar asta zic ei.
Compania care are în administrare întreg sistemul public de transport din zona metropolitană Vancouver (Metro Vancouver) este TransLink. Dat fiind faptul că această zonă cuprinde mai multe localităţi (şi administraţii locale), serviciul are un caracter regional (citiţi Prezentare Vancouver Lower Mainland).

Tipuri de mijloace de transport

Mijloacele de transport sunt:
- Bus – e vorba de autobuze, troleibuze, minibuze şi alte buze dulci;
- SkyTrain – este un metrou aerian (cu excepţia zonei downtown unde coboară sub pământ);
- SeaBus – un fel de ferry (feribot) destinat exclusiv pasagerilor şi care face legătura între downtown şi North Vancouver;
- West Coast Express – este un tren (rail train), destinat cu precădere turiştilor şi care face turul periferic al zonei metropolitane.

ÃŽn skytrain

Pe sub downtown...

Cele mai folosite sunt bus-ul şi skytrain-ul. Primul are cea mai mare şi mai vastă reţea de acoperire, iar cel de-al doilea este cel mai rapid pe distanţe lungi.

Sistemele sunt interconectate, astfel că tranzitul între ele este foarte facil (cobori din autobuz, te urci în skytrain şi cobori în staţia de seabus).

Condiţii de transport

Personal nu am folosit decât Bus şi SkyTrain. Din ce am remarcat, condiţiile de transport oferite sunt OK: maşini complet (nu şi perfect) funcţionale, îngrijite, în general curate, scaune nu chiar comode (funcţie de modelul maşinii). Sistemul de aer condiţionat în general funcţionează. Când folosiţi autobuze, ţineţi-vă bine: şoferii demarează în viteză şi frânează din scurt.

Zone – Fare Zone Map

Vancouver Fare Zone Map

Sistemul de transport este împărţit în trei zone de distincte, folosite pentru tarifare.

Zona 1 cuprinde oraÅŸul Vancouver;

Zona 2 cuprinde: North & West Vancouver, Burnaby, New Westminster, Richmond, Lions Bay & Bowen Island;

Zona 3 cuprinde: Surrey, Delta, White Rock, Coquitlam, Port Coquitlam, Port Moody, Maple Ridge, Pitt Meadows & Langley.

Bilete ÅŸi abonamente

Pentru călătorii uzual se folosesc bilete (tickets) sau abonamente (Fare Cards). Preţurile sunt funcţie de numărul de zone în care se desfăşoară călătoria (fare zones). Astfel, se pot achiziţiona bilete şi abonamente valabile doar pentru o zonă, pentru două zone sau pentru toate cele trei zone. În afară de acestea mai există DayPass, adică o legitimaţie de călătorie valabilă pentru o zi.

Tichet, abonament

Atât biletele cât şi abonamentele au culori diferite, funcţie de numărul de zone pentru/în care sunt valabile. Dacă în cazul tichetelor nu este specificată zona în care acestea sunt valabile, în cazul abonamentelor acest lucru este obligatoriu. Astfel, abonamentul are pe el trei buline numerotate 1, 2 şi 3, corespunzătoare celor trei Fare Zones precizate mai sus. Utilizatorul trebuie să răzuiască bulina corespunzătoare zonei (sau zonelor) pentru care abonamentul va fi valid. Dacă bulinele nu sunt răzuite corespunzător, abonamentul se consideră că nu este valid.

Şi biletele dar şi abonamentele sunt valabile pe orice mijloc de transport (bus, SeaBus, SkyTrain) din interiorul zonei (zonelor) pentru care au fost cumpărate. Doar biletele pentru West Coast Express se cumpără separat, având şi un alt preţ.

Tichetele sunt de mai multe feluri, dar am să mă refer la cele de o singură călătorie (single fare). Spuneam că sunt tichete valabile pentru una, două sau trei zone. Se pot însă cumpăra şi tichete corespunzătoare diferenţei de tarif dintre o zonă, două sau trei zone (Add Fare). Adică, dacă am abonament valabil pentru zona 1 Vancouver (One Zone Fare Card), dar am de făcut o călătorie până în Burnaby (aflat în zona 2) înseamnă că voi ieşi din zona mea, pentru care am răzuit bulina de pe abonament, şi va trebui să călătoresc şi în interiorul zonei 2, pentru care abonamentul meu însă nu este valid. Aşadar va trebui să cumpăr un tichet care să acopere diferenţa de tarif de la o zonă la două zone. Iar dacă vreau să ajung în Surrey, atunci voi plăti un tichet care să acopere diferenţa de tarif dintre o zonă şi trei zone, eu trebuind să străbat şi zona 2 pentru a ajunge la destinaţie.

După ora 6:30 p.m (în cursul săptămânii) şi în zilele de weekend biletele şi abonamentele valabile uzual pentru o singură zonă pot fi folosite pentru a se circula prin toate cele trei zone, fără costuri suplimentare.

Funcţie de momentul în care tichetul este folosit, sunt două tipuri de tichete: cele care se folosesc imediat ce au fost plătite şi cele care pot fi folosite ulterior achiziţionării lor (pre-purchased) şi care se validează (compostează) la momentul folosirii lor (adică îl cumpăr acum, dar îl voi folosi mâine). Asta pentru că tichetele au o durată de valabilitate de 90 de minute. În acest interval de timp se poate călători (în interiorul zonei corespunzătoare) cu oricare şi oricâte mijloace publice de transport. După expirarea timpului va trebui să plătiţi un nou tichet. Ora până la care vi se permite să urcaţi într-un mijloc public de transport este imprimată pe tichet în momentul achiziţionării lui (în cazul celor cu folosire imediată) sau al validării sale (în cazul celor cu folosinţă ulterioară achiziţionării). Validarea se poate face în staţia de SkyTrain sau în autobuz.

Funcţie de utilizator, tichetele şi abonamentele sunt de tip Adult Fares şi Concession Fares. Cele din urmă au un tarif redus şi sunt pentru copii (5-13 ani), elevi & studenţi (14-19 ani) şi seniori (+65 ani). Copii sub 5 ani pot călători gratuit (numai însoţiţi de un adult; adultul, desigur, trebuie să-şi plătească călătoria).

Tarife ÅŸi costuri

FareCards (Monthly Passes), adult: 1 Zone – 81 CAD, 2 Zone – 110 CAD, 3 Zone – 151 CAD.
Single Fare, adult: 1 Zone – 2,50 CAD, 2 Zone – 3,75 CAD, 3 Zone – 5,00 CAD.

SkyTrain ticketing

Procurarea tichetelor se face de la automatul/compostorul din autobuz sau de la automatele de bilete din staţiile de skytrain. În autobuze însă, trebuie să aveţi bani potriviţi (automatul nu dă rest). La automatele din staţiile de skytrain se poate plăti şi cu bancnote, cea mai mare acceptată fiind cea de 20 CAD. Unele staţii acceptă şi plata cu cardul bancar de credit sau debit.

Deşi te-ai aştepta să găseşti abonamente la orice dugheană (aşa cum în România găseşti cartelele prepay), lucrurile nu stau astfel. Abonamente găsiţi (în general) pe la magazinele din preajma staţiilor de skytrain, autorizate să vândă aşa ceva (FareDealer vendors). Ele se găsesc disponibile cu circa 2-3 zile înainte de finele lunii şi maxim 2 zile după începerea lunii. Tot de acolo se pot procura FareSavers (carnet de 10 tichete, cu discount), DayPass (permisul de o zi).

Atenţie: costul transportului cu mijloacele publice este deductibil. Detalii aici.

Circulaţia mijloacelor de transport

Şoferul este şeful. Dacă vrea are dreptul să nu te accepte în autobuzul lui. La urcarea în autobuz se prezintă şoferului tichetul sau abonamentul. Dacă este cazul, se plăteşte costul călătoriei (sau a diferenţei de zonă) ori se validează tichetul. Uneori şoferul poate fi îngăduitor şi să accepte un calător să urce, chiar dacă acesta nu e în regulă cu biletul. Însă în caz de control, călătorul e pe riscul lui.

Sperling SkyTrain Station

Stadium - Chinatown

La staţiile terminus şi în cele aferente staţiilor de skytrain găsiţi orarul autobuzelor (pe stâlpul BusStop). În staţiile intermediare de pe traseu, ora de sosire este aproximativă, funcţie de numărul de opriri de pe traseu. Pentru că autobuzele opresc în staţiile intermediare doar dacă există călători în staţie sau dacă cineva din autobuz îşi manifestă dorinţa de a coborâ (apasând butonul de stop sau trage semnalul de oprire).
Unele staţii sunt comune pentru mai multe trasee, altele nu. De exemplu autobuzele 135 şi N35 opresc în aceeaşi staţie, dar autobuzul 130 are staţia la câţiva zeci de metri mai încolo. Fiecare staţie are un indicativ unic, scris vizibil pe stâlpul de BusStop. Însă ceea ce lipseşte de multe ori este tocmai numărul autobuzului care opreşte în respectiva staţie.

Controalele se fac de către firma Trans Security. În autobuze controalele se fac inopinat şi e greu de scăpat în cazul în care nu sunteţi OK. Pur şi simplu apare din neant câte un Dodge Charger alb care opreşte în staţie, chiar în spatele autobuzului. Un agent echipat ca cei din trupele anti-tero urcă repede în autobuz şi acesta porneşte mai departe, secondat de maşina Dodge. Până la următoarea staţie controlul deja e gata. Agentul coboară şi Dodge-ul dispare în trombă.

La intrarea în oricare staţie de skytrain există afişată ora primei şi ultimei curse prin acea staţie.
La urcarea în skytrain nu te verifică nimeni dacă ai plătit sau nu. În schimb se operează controale de către cei de la Trans Security, în zona numită Fare Paid Zone. E zona în care au voie doar cei care au dovadă validă a achitării călătoriei. Dacă eşti dincoace de marcajul zonei, cei de la Trans Security nu te pot verifica.

Aici găsiţi harta cu sistemul public de transport pentru Metro Vancouver.
Informaţii mai multe puteţi afla studiind site-ul TransLink.

Tags: Canada, sistem, skytrain, vancouver