A venit iarna şi la Piatra-Neamţ.
Luni a început să ningă. Câte-un pic. Cred că aÅŸa fost ordinu’ de la meteorologu’ de servici. Ca să fie în ton cu avertizarea meteo a lu’ INMH. Probabil că săracu’ de el a dat ÅŸi alte ordine, că încă de dimineaţă am simÅ£it că ceva nu-i în ordine cu mine. Pe moment, n-am zis nimic, da’ pe la prânz, pe când făceam io socoteala că stocul de bere din casă a scăzut sub limita de avarie, am avut revelaÅ£ia: a dat viroza peste mine! Ba încă m-a prins ÅŸi pe picior greÅŸit, înainte să-mi fi făcut aprovizionarea. Pardon! ÃŽnainte să fac aprovizionarea (generic vorbind) 
Când a ajuns Cristina acasă, io deja eram terminat. Febră, durere de cap, durere-n orbite, durere musculară, ameÅ£eli cu pierderea echilibrului şi alte chestii d’astea nasoale. Nici nu ştiam ce-i cu mine. Mă dureau toate cele, numa’n cot nu mă durea. Abia mă Å£ineam pe picioare. Am reuÅŸit de l-am “predat” pe Claudiu după care am căzut la pat. Cristina, grijulie ca de obicei, după ce s-a documentat cât s-a documentat, a preluat cazul ÅŸi mi-a ÅŸi servit prima “ÅŸarjă” de biluÅ£e. A urmat a doua, apoi a treia ÅŸ.a.m.d. Io mă uitam cu jind la ultima cutie de bere din frigider, da’ nu mi-a dat voie să mă apropii de ea. Iar eu nu mi-am permis să nu ascult cuvântul ei…
În acea noapte ninsoarea a continuat. Cu fulgi rari şi mărunţi. Eu însă nu puteam să dorm. După ce am transpirat preţ de vreo trei tricouri, pe la ora 3, de nervi, m-am dus şi fumat o ţigară. Mă uit pe geam: zăpada e de 1-2 cm. Dezamăgit, mă duc înapoi în pat. Cu greu, în sfârşit adorm.
Mă trezesc pe la 6:30. Cu o durere de rinichi crâncenă. Dar fără febră, dureri de cap ÅŸi crampe musculare. Treaba-i bună! Rise and shine! Până-n prânz sunt deja ca nou. Nici nu-mi vine să cred că ieri zăceam ca o legumă…
Mă simt în formă. Mă simt ca nou. Hotărăsc să mă duc la cumpărături. Trebuie neapărat să-mi refac stocul de bere, că nu se mai poate aÅŸa… :) Cu această ocazie am prilejul să remarc inteligenÅ£a unor ÅŸoferi care-ÅŸi închipuie că totul e să ai muÅŸchi (cai putere am vrut să zic). Un Audi argintiu stă să intre de pe un drum secundar (Privighetorii) pe un bulevard în pantă (Traian), cu intenÅ£ia de a face la dreapta. AÅŸteaptă el cât aÅŸteaptă ÅŸi, crezând că a prins momentul prielnic să intre, şoferul calcă acceleraÅ£ia cu putere. Rezultatul a fost previzibil: roÅ£ile s-au învârtit frenetic pe gheaţă dar maÅŸina nu s-a miÅŸcat un centimetru. AÅŸa că ÅŸoferul cel isteÅ£ a rămas să aÅŸtepte în continuare…
Când mă întorc de la cumpărături, în acelaÅŸi loc, un alt Audi, tot argintiu, dar care vrea să facă dreapta. ÃŽi reuÅŸeÅŸte startul însă nu ÅŸi “aterizarea”: ajuns pe celălalt sens de mers ÅŸoferul întoarce prea brusc volanul în dorinÅ£a de a se încadra pe banda 2. Rezultatul a fost iarăşi previzibil: i-a fugit “fundul” aÅŸa că maÅŸina a făcut, artistic, o jumătate de piruietă ÅŸi s-a proţăpit de-a curmeziÅŸul sensului, pe ambele benzi. Eu mi-am făcut cruce, gândindu-mă la posibile scenarii sumbre, ÅŸi mi-am văzut mai departe de drum, bombănind la adresa lui Pinalty® ÅŸi ai lui.
Pauza de sedinta foto
Astăzi e miercuri. Mă uit pe geam: de sus cerne mărunt dar consistent. Pe jos, zăpadă câtă vrei. La robinet, apă ioc. Pentru o clipă gândul îmi zburdă iar la Pinalty® cu al său program ISPA, dar mă resemnez. E ora 9. Îi comunic lui Claudiu că azi ieÅŸim cu sania. “Când?” întreabă el. “Când termini de mâncat” îi zic. După 10 minute vine cu farfuria goală. Eu sunt codaÅŸ: n-am apucat nici măcar să-mi termin cafeaua. Nu am încotro aÅŸa că începem să ne echipăm ÅŸi ieÅŸim. ÃŽn faÅ£a blocului stabilesc traseul ÅŸi… pornim. Pe trotuare nu se poate circula din cauza zăpezii, aÅŸa că ne plimbăm pe carosabil. Sunt străzi înguste, de cartier, cu sens unic. Ce ni se poate întâmpla? Aflu răspunsul după 50 de metri: un ÅŸofer zgubilitic a luat virajul cu viteză mare (vreo 15 km/h) ÅŸi a bruscat volanul, derapând vijelios spre noi. Se redresează la timp ÅŸi-ÅŸi vede apoi de drum. E taximetrist. Oare e o scuză? După faza asta, decretez că e mai sigur pe trotuar, indiferent cum o fi.
ÃŽn jurul focului
Ieşim în bulevard. Trotuarul e mai lat şi mai curat. Adică se poate circula pe două benzi, aşa că ne încadrăm şi noi pe una din ele.
ÃŽn faÅ£a unui bloc ne oprim. Pauză de-o poză ÅŸi-o Å£igară, ocazie cu care ÅŸterg ÅŸi nasul juniorului. Pornim mai departe. La primul colÅ£ schimbăm direcÅ£ia ÅŸi o luăm înapoi spre casă. ÃŽn drum oprim la un chioÅŸc să luăm revista “Shrek”.
La colţul blocului nişte pui de ţigani tropăie în jurul unui foc aprins între containerele de gunoi. Dau să le zic ceva, dar mă abţin şi-mi văd de drum. Obosiţi dar voioşi, ajungem acasă. La robinet, apă ioc. Mă gândesc că probabil Pinalty® e la Bucureşti şi pune umărul la formarea guvernului.
A venit seara. Dau drumul la TV. Băsescu e la consultări pentru desemnarea primului ministru. Negoiţă s-a predat, deci o să avem un alt premier. Adică tot pe ăla de l-am avut şi până acum. Or să-i zică Boc v.4. sau Boc Reloaded?
Schimb postul. Vijelie, zăpadă, viscol, ninsori, drum european blocat. Aud ÅŸi poanta zilei: cică un tren plecat din ConstanÅ£a se împotmoleÅŸte în haltă la Lehliu datorită unei probleme tehnice. Călătorii, vreo 50, sunt poftiÅ£i la postul de poliÅ£ie, să stea la căldură, la un ceai fierbinte, până se remediază problema. Problema se rezolvă, trenul pleacă. Pe călători însă, au uitat să-i anunÅ£e…
Schimb postul. Avertizare de cod galben. Vijelie, zăpadă, viscol, ninsori. Mă întreb: oare când e gata guvernul? Nu de alta, dar să se întoarcă odată ÅŸi Pinalty® acasă, că ne sufocă ÅŸi pe noi zăpada…
[...] Deci s-a luat curentul ÅŸi am rămas cufundat în bezna camerei, fără “obiectul muncii”. Uitându-mă pe geam am văzut minunea: afară era alb. Dat fiind faptul că nu era lumină nici pe stradă, nu am putut să-mi dau seama dacă ninsoarea se oprise sau nu. Am făcut însă vreo două poze, drept amintire. Dimineaţă am remarcat că zăpada era subÅ£ire. Câţiva centimetri. Dar asta nu i-a oprit pe unii să nu se bucure de ea. De fapt, cred că bucuria am împărtăşit-o cu toÅ£ii: era prima noastră zăpadă în Canada. Åži un lucru era clar: ne trebuia echipament ÅŸi sanie. Iar asta cât mai urgent cu putinţă… Dacă nu ÅŸtiÅ£i cum a fost anul trecut, citiÅ£i aici. [...]