OK. Avem preÅŸedinte. Ales în mod curat democratic: ”Au câştigat cei care au fost mai ÅŸmecheri, au pierdut cei care au fost mai fraieri”, după cum a concluzionat dom’ Becali.
Că România a vrut într-un fel iar emigranÅ£ii au hotărât altceva, deja nu mai contează. Toată lumea s-a ales cu câte ceva: românii s-a ales cu un cârmaci, Geoană s-a ales cu visul împlinit (fie doar ÅŸi numai pentru o noapte), Iohannis a scăpat să mai facă naveta Sibiu-BucureÅŸti ÅŸi retur, iar Băsescu ÅŸi-a adjudecat dreptul de a râde la urmă: “Un fleac. I-am ciuruit”.
Ce ar urma de acum încolo?
Odată cu terminarea alegerilor ar trebui, cu toţii, să ne întoarcem la treburile noastre. Unii (care-l mai au) să se întoarcă la servici, pensionarii să se ducă în parc, gospodinele la cratiţe, hoţii să se ducă la bănci, soţii să se întoarcă la nevestele lor, copiii înapoi la şcoală (dacă s-a terminat carantina) iar tinerii pe hi5 ori Facebook. Şi cu asta, basta.
Cât despre politicieni, cred că ei ar trebui să fie primii care să se apuce de treabă. Să rezolve problema cu guvernul care este dar nu-l avem, cu bugetul pe anul viitor, cu respectarea acordului cu FMI şi cu toate câte mai sunt. Să lase prostiile cu fraudarea alegerilor şi să treacă la treabă.
Asta-mi aduce aminte de un banc de odinioară. Cică un mort, pus să aleagă între iadul capitalist şi cel comunist vede că, la bolşevici, pedepsiţii nu fierbeau, ca dincolo, în catran, ci înotau cu capetele afară în nişte hârdaie mari pline cu rahat. La comunişti e mult mai bine, şi-a zis mortul şi a coborât ţinându-se de nas în hârdău. Numai că, de îndată ce l-a văzut în rahat până-n gât, dracul de serviciu a urlat: Gata pauza. Capul la fund!